vineri, 13 iulie 2012

Despre plante

Suprafaţa pe care o putem planta în gospodărie este mică, dar ne străduim să lucrăm terenul de care dispunem. Plantăm ceea ce e necesar şi despre care ştim că se dezvoltă mulţumitor: pătrunjel, ceapă, roşii, fasole, castraveţi, salată, spanac.


















Avem câţiva pomi fructiferi. Roşiile noastre cresc foarte înalte, se întind după lumină, spre soare. În fiecare an, lujerii de tomate au crescut peste doi metri.








Acum, avem fasole de 3-4 m, care a depăşit aracul şi a începu să “crească în jos”.




































În anul 1986, am avut în grădină conopidă, vinete, spanac… Au crescut mult mai bine decât în ceilalţi ani.

Rase de prepeliţe

Pe blogul următor, am găsit o clasificare a raselor de prepeliţă. http://www.freewebs.com/ouadeprepelita/rasedeprepelita.htm

"Prepelita japoneza

Este cea mai veche si mai performanta varietate de prepelita domestica.Caracteristiciile productive sunt urmatoarele:
• greutatea corporala medie a femelelor 150g
• greutatea corporala medie a masculilor120-130g
• productia de oua se ridica la 300 buc/an cu greutatea de 10g
• varsta producerii primului ou 40 de zile.

Susa franceza

• greutatea corporala medie a femelelor 150g
• greutatea corporala medie a masculilor 120g
• productia medie de oua 290-300 buc/an cu greutatea de 9-12 g
• varsta producerii primului ou 40-42 de zile.

Susa italiana

• greutatea corporala medie a femelelor 140g
• greutatea corporala medie a masculilor 110-120g
• productia medie de oua 290-300 buc/an cu greutatea de 9-10 g
• varsta producerii primului ou 40-42 de zile.

Varietate aurie manciuriana

Este originala din nordul Chinei.Culoarea aurie se datoreaza amestecului de pene galbene si maronii.
• greutatea corporala medie a femelelor 136 g
• greutatea corporala medie a masculilor 120g
• productia de oua 280-300 buc/an cu greutatea de 9-10g
• varsta producerii primului ou 40 de zile.

Varietate neagra englezeasca

Culoarea penajului variaza de la negru la maro.
• greutatea corporala a femelelor 145 g
• greutatea corporala a masculilor 120g
• productia de oua 280-300 buc/an cu greutatea de 9-10 g
• varsta producerii primului ou 35-40 de zile.

Varietate alba

Este o varietate mutanta, cu culoarea penajului alba si ochi negri, ceva mai sensibila la conditiile de crestere fata de neagra englezeasca.
• greutatea corporala a femelelor 140g
• greutatea corporala a masculilor 120g
• productia de oua 280 buc/an cu greutatea de 9-10 g
• varsta producerii primului ou 40-42 de zile.

Varietatea Tuxedo(baltat)

Este o varietate creata in Anglia, prin incrucisarea dintre varietatea Alba si Neagra englezeasca.Ca urmare pasarile au capul, partea superioara a gatului si aripile de culoare neagra, pieptul si abdomenul alb.
• greutatea corporala a femelelor 140-145 g
• greutatea corporala a masculilor 120-125 g
• productia de oua 290-300 buc/an cu greutatea de 9-10g
• varsta producerii primului ou 40-42 de zile.

Varietatea Rosie Estoniana

Are culoarea penajului brun roscat uniform pe tot corpul
• greutatea corporala a femelelor 190-200 g
• greutatea corporala a masculilor 160-170 g
• productia medie de oua 250 buc/an cu greutatea de 12 g
• varsta producerii primului ou 38-40 de zile.

Varietatea Faraon

Are culoarea penajului caracteristica prepelitelor din varietatea japoneza. Este rezultatul muncii de selectie in directia productiei de carne.
• greutatea corporala medie a femelelor 235 g la unele linii putand atinge 300-350g
• greutatea corporala medie a masculilor 190-200g putand ajunge pana la 280-300g
• productia de oua 220 buc/an cu greutatea de 12-14 g
• varsta producerii primului ou 50-55 de zile. "

Din nou despre prepeliţele japoneze



Incubatorul nostru a fost reparat de o firmă specializată. Nu ştiu cum au reglat temperatura, dar, în ambele serii de pui produse în acest an, au fost mai mulţi masculi decât femele. La prepeliţele japoneze, doar atunci când păsările au aproximativ 6 săptămâni se poate şti cu siguranţă ce sex au.


Ce era evident? Toată noapte cântau cocoşeii de prepeliţă. Când am facut trierea, am descoperit 19 femele şi 23 de masculi. Am păstrat 6 masculi, iar pe ceilalţi i-am tăiat.

Întâmplări cu bibilici III

După întâmplarea nefericită cu puii de găină şi de bibilică, am căutat să ne completăm, atât cât se poate, numărul de păsări din gospodărie.

Din cauza temperaturii la care a fost reglat incubatorul, din ouă au ieşit mai mulţi cocoşei decât găinuşe. De aceea, am mai luat 5 puicuţe şi 5 bibilici. Nu toţi puii au aceeaşi culoare, dar e interesant să vezi cât de bine se înţeleg.


Nuanţa de roz în unele fotografii se datoreaza pânzei roz pe care am aşezat-o deasupra foliei de nailon cu scopul de a filtra lumina soarelui.






















joi, 5 iulie 2012

Primele ouă din generaţia 2012

















Prepeliţele fotografiate în prima lor zi de viaţă, 9 mai, au făcut ouă. Am câteva fotografii cu ele. (Prepeliţele din anii precedenţi şi-au cam pierdut penele, chiar dacă încă mai ouă. Nu sunt fotogenice.)

duminică, 1 iulie 2012

Întâmplări cu bibilici II

În acest an, am reuşit să găsim câţiva pui de bibilică de carne. I-am ţinut o vreme într-o ladă.

În altă ladă, alături de câţiva pui obţinuţi în incubator din ouă de la găinile noastre erau şi câţiva pui de prepeliţă japoneză care au fost obţinuţi din ouă de la prepeliţele noastre. Le-am pus în incubator în aceeaşi zi, dar puii de prepeliţă au eclozat după aproximativ 17 zile. Erau măricei când au ieşit din ou puii de găină. Pentru siguranţă, peste ladă am aşezat o ramă cu plasă de nailon şi-i duceam zilnic în curte. Noaptea îi adăposteam într-o debara.







Am făcut un ţarc din margini din lemn şi l-am acoperit cu folie de plastic. Pentru puţină umbră, am pus deasupra, la capete, două bucăţi de pânză albă. Marginile pânzei atârnă tocmai pentru că am văzut că puii de bibilică încercat să zboare spre lumină.




Seara, duceam puii într-un coteţ aflat în apropierea ţarcului. Într-o zi, în ideea că acel coteţ fiind mai vechi ar putea să conţină paraziţi de găină, când sotul meu a stropit la găini cu un insecticid, a stropit şi coteţul puilor. A doua zi, de dimineaţă, în coteţ era cam linişte. Când l-am deschis, am constatat că muriseră 3 pui de găină şi 6 de bibilică. Dintre cei de bibilică, 3 arătau mai rău. Le-am dat lapte. Puii de găină au băut singuri dintr-o cutie rămasa de la o conserva. Bibilicilor, le-am turnat lapte direct în gură cu ajutorul unei seringi.




După câteva ore, au rămas un pui de bibilică şi 10 pui de găină. M-am bucurat când am auzit că puiul de bibilică a început să cânte. Eram sigură că a scăpat.




vineri, 29 iunie 2012

Întâmplări cu bibilici I

Am văzut bibilici la ţară. Erau frumoase, dar gălăgioase. Am avut şi noi, cu mulţi ani în urmă, dar nu le-am ţinut prea mult.

De data aceasta, am cumpărat bibilici de carne, ca să vedem cum se comportă. Am avut o experienţă tristă.

Am dus puii în curtea rezervată puilor de găină.














































La un moment dat, vedeam că avem din ce în ce mai puţini pui. Dimineaţă am admirat un cocoşel roşu şi unul alb. Voiam să vedem care va moşteni rolul de Şef. După două ore, în plină zi, a dispărut cel roşu.


Ne-am alertat. Am dus puii lângă găini, chiar cu riscul că îi vor bate găinile.

După ce am crezut că dihorul nu va mai veni la noi, i-am dus înapoi. A dispărut şi ultimul pui de bibilică. L-a găsit vecinul lângă gardul lui. Aşa că, am dus din nou puii lângă găini. Curtea lor era mai sigură. Totuşi, puii dormeau într-o ladă acoperită cu plasă asigurată cu greutăţi.

Câteva fotografii cu cyclama

Floarea stă pe pervaz, în cameră. O ud la două zile. Are, în acelaşi timp, flori, boboci, dar şi seminţe.

Am câteva seminţe coapte. Vreau să încerc să obţin alte plante. Nu mi-a reuşit multiplicarea bulbului.

Mă bucur că planta înfloreşte mult şi că am găsit metoda de a o menţine în activitate. Din când în când, o scot în curte şi o fotografiez. Atunci o ud şi îi adaug pământ, dacă e cazul.

























duminică, 13 mai 2012

joi, 10 mai 2012

Pui de prepeliţă japoneză

Am fotografiat pui de câteva ore. Îi ţinem sub un bec care le dă căldură şi lumină. Puii de părepeliţă japoneză mănâncă imediat ce ies din ou. Au foarte multă energie şi aleargă la cel mai mic zgomot. Am reuşit să le fac câteva fotografii.






Narcisa peruviană sau Crinul păianjen



Denumire ştiinţifică: Hymenocallis
Denumirea provine din cuvintele greceşti hymene - membrana şi kalos - frumos.
Familie: Amaryllidaceae
Origine: Africa, Peru şi zonele tropicale ale Americii



Aspect si prezentare: Denumită şi Narcisa peruviană sau Crinul păianjen, Hymenocallis ne încântă prin florile sale albe cu gât verzui, de o delicateţe deosebită, având o corola între crin şi narcisă, petale lungi, subţiri şi uşor întoarse către exterior. Acestea apar în mănunchi de 3-4 în vârful unei tije viguroase ce se formează vara, în mijlocul rozetei de frunze lungi, de forma lanceolată, verzi şi lucioase.


Condiţiile de cultivare sunt cele specifice plantelor din familia Amaryllidaceae.
Creşte şi se dezvoltă foarte bine în spaţii cu lumină intensă, dar trebuie ferită de arşiţa puternică a verii. Lipsa luminii pe perioada de formare a frunzelor va atrage după sine şi o înflorire redusă.

Temperatura propice de cultivare se găseşte între 20 - 26 grade Celsius, suportând şi uşoare depăşiri ale limitelor. Iarna, bulbii trebuie ţinuţi în spaţii uscate şi răcoroase pentru a fi capabili de înflorire în următorul sezon. Temperatura de repaus va fi menţinută între 8 si 14 grade Celsius. Scăderea cu mai mult de 2 grade sub limita minimă precizată periclitează bulbii, aceştia fiind sensibili la frig.

Hymenocallis necesită o atenţie ridicată la udare, moderaţia fiind factorul cheie în privinţa acesteia. Pentru plantele cultivate în interior, acest lucru se realizează relativ uşor prin supravegherea cantităţii de apă furnizate la intervale regulate de timp. Pentru bulbii plantaţi în gradină, ploile abundente pot face ravagii, fiind recomandată o minimă protejare împotriva acestora.

Umiditatea atmosferică ridicată este un punct câştigat în menţinerea aspectului sănătos al plantei, fiind foarte apreciată pulverizarea periodică a frunzelor în perioada caniculară.
Substratul de cultivare poate fi un simplu pământ de grădină îmbunătăţit cu ceva turbă şi/sau nisip pentru drenaj. O altă opţiune, la fel de bună, este un amestec de mraniţă de frunze cu turbă şi nisip. Singura cerinţă, ce trebuie respectată, este asigurarea unui drenaj adecvat, astfel încât excesul de apa să nu stagneze în sol.

O fertilizare periodică, cu îngrăşăminte pentru plante cu flori, aplicată la interval de 2 săptămâni în perioada de vegetaţie, va fi recompensată cu o înflorire bogată. Fertilizarea se aplică şi după epuizarea florilor ducând la înmagazinarea în bulbul plantei a substanţelor nutritive necesare următoarei perioade de vegetaţie.

Înmulţirea prin bulbi este cea mai des utilizată, aceasta asigurând şi obţinerea de plante mature florifere. Colectarea şi replantarea bulbililor ce se formează în jurul bulbului mamă, reprezintă o altă modalitate de propagare. Timp de 2-3 ani, până când ajung la maturitate şi obţin capacitatea de a înflori, aceştia necesită o îngrijire similară, dublată de multă răbdare.

Perioada de înflorire se desfăşoară, începând cu luna iunie, pe toata durata verii şi a toamnei.
Florile parfumate se deschid pe rând şi durează fiecare câteva zile, pe o tijă putând exista la un moment dat şi 3 corole deschise.

Sfaturi speciale: Respectaţi perioada de repaus la rece şi întuneric a bulbilor, pentru a vă bucura de flori şi în vara următoare.

În perioada de vegetaţie, nu udaţi substratul înainte de a se usca un pic la suprafaţă. Evitaţi excesul de apa în sol pentru a nu putrezi bulbii.

Bulbii plantaţi în grădină trebuie scoşi la sfârşitul toamnei şi păstraţi în interior. Temperaturile extreme deteriorează calitatea bulbilor.

Specii: H. festalis (sau Ismene festalis), H. narcissiflora (sau calathina), H.caroliniana, H.littoralis, H. ondulata, H.speciosa, H. caribaea.


Martie 2008
Gradinamea.ro

V.S.

marți, 8 mai 2012

Ouă de prepeliţă japoneză

Ouăle de prepeliţă japoneză sunt pătate, dar pot fi excepţii de la regulă. Mai apare şi câte un ou mai mic sau fără pete.








Detaliu.




Fierte. Chiar şi oul mic are un mic gălbenuş.



Şi prepeliţele japoneze pot să facă ouă cu două gălbenuşuri.