Narcisa peruviană sau Crinul păianjen

Denumire ştiinţifică: Hymenocallis
Denumirea provine din cuvintele greceşti hymene - membrana şi kalos - frumos.
Familie: Amaryllidaceae
Origine: Africa, Peru şi zonele tropicale ale Americii

Aspect si prezentare: Denumită şi Narcisa peruviană sau Crinul păianjen, Hymenocallis ne încântă prin florile sale albe cu gât verzui, de o delicateţe deosebită, având o corola între crin şi narcisă, petale lungi, subţiri şi uşor întoarse către exterior. Acestea apar în mănunchi de 3-4 în vârful unei tije viguroase ce se formează vara, în mijlocul rozetei de frunze lungi, de forma lanceolată, verzi şi lucioase.

Condiţiile de cultivare sunt cele specifice plantelor din familia Amaryllidaceae.
Creşte şi se dezvoltă foarte bine în spaţii cu lumină intensă, dar trebuie ferită de arşiţa puternică a verii. Lipsa luminii pe perioada de formare a frunzelor va atrage după sine şi o înflorire redusă.

Temperatura propice de cultivare se găseşte între 20 - 26 grade Celsius, suportând şi uşoare depăşiri ale limitelor. Iarna, bulbii trebuie ţinuţi în spaţii uscate şi răcoroase pentru a fi capabili de înflorire în următorul sezon. Temperatura de repaus va fi menţinută între 8 si 14 grade Celsius. Scăderea cu mai mult de 2 grade sub limita minimă precizată periclitează bulbii, aceştia fiind sensibili la frig.

Hymenocallis necesită o atenţie ridicată la udare, moderaţia fiind factorul cheie în privinţa acesteia. Pentru plantele cultivate în interior, acest lucru se realizează relativ uşor prin supravegherea cantităţii de apă furnizate la intervale regulate de timp. Pentru bulbii plantaţi în gradină, ploile abundente pot face ravagii, fiind recomandată o minimă protejare împotriva acestora.

Umiditatea atmosferică ridicată este un punct câştigat în menţinerea aspectului sănătos al plantei, fiind foarte apreciată pulverizarea periodică a frunzelor în perioada caniculară.
Substratul de cultivare poate fi un simplu pământ de grădină îmbunătăţit cu ceva turbă şi/sau nisip pentru drenaj. O altă opţiune, la fel de bună, este un amestec de mraniţă de frunze cu turbă şi nisip. Singura cerinţă, ce trebuie respectată, este asigurarea unui drenaj adecvat, astfel încât excesul de apa să nu stagneze în sol.

O fertilizare periodică, cu îngrăşăminte pentru plante cu flori, aplicată la interval de 2 săptămâni în perioada de vegetaţie, va fi recompensată cu o înflorire bogată. Fertilizarea se aplică şi după epuizarea florilor ducând la înmagazinarea în bulbul plantei a substanţelor nutritive necesare următoarei perioade de vegetaţie.

Înmulţirea prin bulbi este cea mai des utilizată, aceasta asigurând şi obţinerea de plante mature florifere. Colectarea şi replantarea bulbililor ce se formează în jurul bulbului mamă, reprezintă o altă modalitate de propagare. Timp de 2-3 ani, până când ajung la maturitate şi obţin capacitatea de a înflori, aceştia necesită o îngrijire similară, dublată de multă răbdare.

Perioada de înflorire se desfăşoară, începând cu luna iunie, pe toata durata verii şi a toamnei.
Florile parfumate se deschid pe rând şi durează fiecare câteva zile, pe o tijă putând exista la un moment dat şi 3 corole deschise.

Sfaturi speciale: Respectaţi perioada de repaus la rece şi întuneric a bulbilor, pentru a vă bucura de flori şi în vara următoare.

În perioada de vegetaţie, nu udaţi substratul înainte de a se usca un pic la suprafaţă. Evitaţi excesul de apa în sol pentru a nu putrezi bulbii.

Bulbii plantaţi în grădină trebuie scoşi la sfârşitul toamnei şi păstraţi în interior. Temperaturile extreme deteriorează calitatea bulbilor.

Specii: H. festalis (sau Ismene festalis), H. narcissiflora (sau calathina), H.caroliniana, H.littoralis, H. ondulata, H.speciosa, H. caribaea.


Martie 2008
Gradinamea.ro

V.S.