vineri, 25 octombrie 2013

Poveşti cu greieri

În urmă cu câţiva ani, un greier a intrat în casa noastra. Povestea lui e pe alt blog. O găsiţi aici:
 http://haibunurilemele.blogspot.ro/2008/10/greieraul.html

Şi în acest an, am găsit un greier în coridor. L-am prins într-un pahar de plastic. Am vrut să îl studiez şi să-l fotografiez. Pentru că primul greier pe care l-am ţinut în casă  a rezistat doar trei luni, aveam intenţia să-l eliberez.

La scurt timp, a mai apărut un greier. L-am prins şi l-am pus lângă cel prins anterior. Le-am lăsat câteva frunze de măr şi i-am urmărit câteva zile. Nu au "cântat" deşi încă mai sunt greieri care dau concerte în grădină.

La câteva zile, le-am mai dat două frunze. Apoi, i-am fotografiat şi i-am lăsat pe pământ. Să se descurce singuri!


joi, 24 octombrie 2013

Cel mai tânăr membru al familiei noastre

Cel mai tânăr membru al familiei noastre este o pisicuţă de 5-6 săptamâni. Când Kitty, pisica noastră, mânca prepeliţe japoneze, credeam că e grasă. Într-o zi, a dispărut.

A doua zi, de dimineaţă, era suplă. Auzeam gălăgie în podul casei. De câteva zile, pisicuţa ieşea pe acoperiş. Azi, Kitty trecea printre struguri. Nu a mai făcut acest lucru de când era mică şi, mai ales, de când am înlocuit bârnele de lemn ale şpalierului cu ţevi de metal. Astfel, am înţeles că e timpul să luăm puiul din pod.

Am pus mâncare la intrarea în pod. Am urcat pe scară fără să fac gălăgie. Pisicuţa mânca. De data asta, am reuşit să o prind. (Am mai încercat o dată, dar pisicuţa s-a strecurat între două scânduri.)





Am aşezat o cutie lângă peretele casei şi mama cu fiica ei au acceptat-o drept locuinţă. Nu mult timp, pentru că  Miţi, cea mică, s-a ascuns sub nişte araci depozitaţi lângă un perete.

Într-o zi în care a plouat, am dus-o pe Miţi în podul magaziei şi i-am lasat mâncare. Am gasit-o în curte.

Treptat, Miţi şi-a găsit loc de dormit. Şi-a urmat mama, care cunoştea locurile.

Alte fotografii: