sâmbătă, 24 martie 2012

Laleaua












Laleaua este una dintre cele mai elegante flori, provine dintr-o floare salbatică ce creştea în Asia Centrală.






















A fost cultivată pentru prima dată în Turcia şi a fost introdusă în Vestul Europei în secolul al 17 lea de către Carol Clusius, un faimos biolog din Viena. După ce austriacul a observat şi admirat aceste superbe flori în gradinile palatelor din Turcia, prietenul sau, Ogier Busbecq, fost ambasador al Instabului, i-a trimis caţiva bulbi în semn de prietenie. Şi acesta a fost începutul superbelor grădini de azi cu lalele.

La începutul secolului al 17-lea, bulbii de lalele au fost crescuţi în grădini pentru aspectul lor decorativ; mai apoi s-a descoperit ca au şi proprietăţi curative, fiind cultivaţi şi în scopuri medicale.

Popularitatea lalelei a crescut foarte repede, mai ales în Olanda, ţara unde şi astăzi există cel mai mare parc de lalele din lume.

În timp botaniştii au descoperit că prin hibridizare, dar şi prin mutaţii, se pot obţine flori de diferite mărimi şi de difere culori. De asemenea pot rezulta combinaţtii de culori extraordinare.

În curând au apărut târgurile de lalele, care aduceau foarte mulţi bani în aceea perioadă. În România, un eveniment important, dedicat acestei flori, are loc anual pe timp de primăvară la Piteşti: Simfonia Lalelelor.

Cu timpul, laleaua a deveni simbolul Olandei. Mulţi turişti vizitează această ţară doar pentru a vedea aceste flori de culori strălucitoare şi, mai ales, pentru a vedea câmpurile pline de bulbi.

Lalelele pot ajunge până la 10 sau chiar 70 de centimetri, au trei sepale şi trei petale de aceeaşi culoare. Foarte populară, laleaua creşte dintr-un bulb acoperit cu o tunica protectoare de culoare maronie. În fiecare an, din bulbul iniţial apar alţi câţiva, care ajută la reînnoirea culturii şi permite utilizarea lalelei pe scară largă ca plantă decorativă în grădini şi jardiniere, dar şi ca floare tăiată, decorând interioarele caselor.

Din mugurii aflaţi pe discul bulbului pornesc tulpinile aeriene care au flori în vârf şi frunze de culoare verde-albăstrui, cu forma alungită şi lăţită spre bază.

Lalele nu pot fi crescute în climate tropicale; este obligatoriu să existe un sezon de iarnă pentru a creşte cu succes. Manipulând temperatura, de la rece la cald putem determina ca laleaua să iasă mai repede decât era prevăzut în mod normal.

Nu uitaţi, laleaua este simbolul armoniei în viaţa sentimentală şi a unei vieţi fericite.
http://www.egirl.ro/Laleaua-istorie-si-simbolistica,a1035.html


Când ne referim la lalele, de multe ori ne gândim fără să ne dăm seama la lalelele hibrid. Existente în numeroase specii, cu perioade de înflorire ce acoperă întreg anotimpul primăvaratic, ele sunt considerate adevarate regine ale grădinii.

Tendinţele actuale de decorare interioară le impun de asemenea printre cele mai importante "mijloace" de a da viaţă şi a lumina o încăpere. Acest lucru se datorează în mare măsura gamei largi de culori şi nuanţe în care le putem întâlni: alb, roşu, roz, albastru, violet, galben, portocaliu, verde sau negru. De asemenea, există specii bicolore, având centrul cupei într-o culoare şi marginile cu irizaţii în altă culoare complementară.

Floare în formă de cupă, de dimensiuni medii, poate avea, în funcţie de specie, petalele în forme diferite: rotunjite, cu marginile ascuţite sau cu marginile "zdrenţuite" precum o pană.

Plantare
Plasaţti bulbii în pământ fără să se atingă între ei sau cu marginea ghiveciului. Până ce planta creşte aproximativ 8 cm (10-12 saptamani) tineţi-o într-o zona întunecoasă şi cu puţină apă. După această perioadă şi până se formează bobocii, laleaua are nevoie de lumină şi apă în cantităţi medii. Până la înflorire, mutaţi-o într-o zona luminoasă şi sporiţi cantitatea de apă. După ce floarea s-a ofilit curaţaţi bulbii şi păstraţi-i într-o zona rece.

în apartament pot fi plantaţi în toamnă pentru înflorirea în timpul iernii, iar în exterior primăvara devreme.

Varietăţi de lalele hibrid
- Petale cu vârfuri ascuţite, înfloresc devreme în primăvară
Flair - roşu cu galben
Merry Christmas - roşie cu baza albă
Yokohama - galben strălucitor

- Perioada târzie de înflorire, tulpină înaltă
Avignon - roşu strălucitor
Georgette - roşu cu margini galbene
Mrs. John T. Scheepers - galben strălucitor
Renown - roz strălucitor
Queen of Night (Regina Nopţii) - negru violet

- Petale cu vârfuri ascuţite, îndoite înspre exterior, înfloresc târziu în primăvară
Aladdin - roşu intens cu margini galbene
Ballade - violet strălucitor cu margini albe
Mariette - roz pur
West Point - galben strălucitor

- Petale "zdrenţuite", sezon de înflorire mediu-târziu
Apricot Parrot - culoarea caisei cu dunguliţe roz
Black Parrot - negru violet
Salmon Parrot - culoarea somonului cu irizaţii galbene

http://www.egirl.ro/Lalele-hibrid,a314.html

Oraşul Haarlem din Olanda oferă 100.000 the guldeni primul om care va cultiva o lalea neagră. Aşa începe romanul lui Alexandre Dumas „Laleaua neagră" ce a aprins în mintea iubitorilor de flori întrebarea: oare chiar e imposibilă creşterea unei lalele negre?

Partea interesantă e că nu există nici o lalea cu adevarat neagră, şi pare-se nici nu va exista dintr-un motiv simplu: e imposibil.

Frans Roozen, directorul tehnic al Institutului de flori din Olanda, spune: Pentru a fi cu adevărat negru, culoarea trebuie să nu aibă nici măcar o nuanţă sau tentă de altă culoare. Iar acest lucru în natură se întâmplă doar cu moartea. Nici o frunză sau floare vie nu este neagră în totalitate.

Roozen acceptă că s-au facut paşi importanţi înspre hibridizarea lalelei, şi că culorile se apropie foarte mult de negru, dar un negru total nu va putea fi obţinut niciodată.

„Ce este posibil, spune el este ceea ce deja am făcut. Crearea unor lalele de un mov închis. Aproape, foarte aproape de negru, dar nu negru complet.

1.Laleaua Queen of Night (Regina nopţii), este considerată specimenul cel mai reuşit. Un soi tardiv, cu o culoare maronie, foarte inchisă, apropiată de negru.



















2.Laleaua Burgundy are o culoare mov-violet închis.



















3.Laleaua Black Parrot esteun soi în două culori: exteriorul mov inchis, şi interiorul mov albăstrui.






















4.Laleaua Black Diamond este de asemenea un soi tardiv, avand un exterior maro-roşiatic cu vârfurile mai închise, iar interiorul mov.


















5.Laleaua Black Hero, tardiva, colorată maro roşiatic.















http://www.infogradina.ro/plante-decorative/plante-decorative-cu-flori/laleaua-neagra/86/

Glicina (Wisteria floribunda)

Glicina (Wisteria floribunda) este o plantă căţărătoare masivă, originară din Japonia. Poate ajunge şi la 10-15 metri înălţime dacă este lăsată să crească liberă, tulpina devenind foarte groasă şi încolăcindu-se pe orice fel de suport; greutatea totală poate ajunge şi la o tonă. Florile sunt asemănătoare salcâmului şi apar vara, chiar înainte ca frunzele să fie complet dezvoltate.

Culoarea lor variază de la alb lăptos la albastru şi variante de liliachiu. Există şi specii care înfloresc primăvara, în martie-aprilie. Cel mai des întâlnită specie de glicina este Wisteria floribunda, sau glicina japoneză, care înfloreşte târziu, în vară, florile fiind purpurii sau lila. Dintre varietăţile glicinei japoneze, cele mai cunoscute sunt Violaceo Plena, cu flori albastre-violet, Alba cu flori albe, Rosea cu flori roz pal şi Macrobotrys, ai cărei ciorchini pot ajunge şi la un metru lungime.

O altă specie este Wisteria frutescens, sau glicina americană, cu flori violete şi Wisteria sinensis sau glicina chinezească, cu flori albe şi parfumate, care apar la începutul verii.

Cum o îngrijim
Singura cerinţă a glicinei este un sol bine drenat. Pentru că este o plantă care creşte foarte viguroasă, dacă tutorii pe care se sprijină tulpina nu sunt suficient de solizi, vor fi deterioraţi. Nu are cerinţe de soare, umiditate sau o anume calitate a solului. Se udă regulat, mai ales vara.

Pentru a creşte în funcţie de spaţiul ales de noi (umbrare, ziduri etc.) este necesară tunderea ramurilor de două ori pe an. Astfel, în luna iulie, după ce florile s-au uscat, se taie ramurile de la nivelul frunzei a şasea. În februarie, înainte de înflorire, se scurtează de la al doilea sau al treilea mugur apărut.

Cum se înmulţeşte
Cea mai simplă modalitate este înmulţirea prin butaşi. Butaşii de aproximativ 10 cm se taie în luna august şi se plantează într-o răsadniţă cu turbă şi nisip. După înrădăcinare, plantele se mută într-un ghiveci cu pământ normal, în care vor sta cam un an înainte de a fi plantate în locul final. De asemenea, des folosit este şi marcotajul artificial. Cea mai greoaie şi de durată metodă este cea prin seminţe.

Dăunatori şi precauţii
Îngălbenirea frunzelor este produsă de cloroza ferică, o consecinţă a solurilor acide, bogate în calcar. Dintre dăunători, tripsidele sunt cele mai frecvente şi la apariţie glicina se tratează imediat cu insecticid.

http://www.revistafelicia.ro/articol_1006283/glicina_planta_cu_ciorchini_lila.html

Am găsit o fotografie cu glicina albă aici: http://www.multeplante.ro/plante-ornamentale/plante-cataratoare/glicina-wisteria-sinensis/cId-32/sId-39/pId-219

sâmbătă, 10 martie 2012

Pisici





















La Alba Mall































Alte flori din luna martie













Zambila




Nu ştiu cum se face, dar şi în acest an, am o zambilă cu două inflorescenţe.




Cyclama şi passiflora

Am urmărit evoluţia cyclamei. Ţinută în fereastra camerei, a înflorit şi în iarnă. Ghiveciul cyclamei este între două ghivece în care am reuşit să obţin passiflora, din seminţe cumpărate de la Deva...




Florile au tijele mai lungi în ianuarie decât în martie. Aşa cum am observat în vara anului trecut, când ghiveciul e în plin soare, florile au tije mai scurte.

Martie 2012