Întâmplări cu bibilici I

Am văzut bibilici la ţară. Erau frumoase, dar gălăgioase. Am avut şi noi, cu mulţi ani în urmă, dar nu le-am ţinut prea mult.

De data aceasta, am cumpărat bibilici de carne, ca să vedem cum se comportă. Am avut o experienţă tristă.

Am dus puii în curtea rezervată puilor de găină.

La un moment dat, vedeam că avem din ce în ce mai puţini pui. Dimineaţă am admirat un cocoşel roşu şi unul alb. Voiam să vedem care va moşteni rolul de Şef. După două ore, în plină zi, a dispărut cel roşu.

Ne-am alertat. Am dus puii lângă găini, chiar cu riscul că îi vor bate găinile.

După ce am crezut că dihorul nu va mai veni la noi, i-am dus înapoi. A dispărut şi ultimul pui de bibilică. L-a găsit vecinul lângă gardul lui. Aşa că, am dus din nou puii lângă găini. Curtea lor era mai sigură. Totuşi, puii dormeau într-o ladă acoperită cu plasă asigurată cu greutăţi.