sâmbătă, 27 iunie 2009

Dumbravnic




În Atlasul plantelor medicinale din Romania - Editura Corint am găsit scris:

"DUMBRAVNIC (Melittis melissophillum L.) Fam. Lamiaceae

Alte denumiri populare: avrămească, bribonic, dobrişor, dobromnic, dubrajnic, harmănească, iarba-albinei, iarba-albinelor, iarba-ciutei, ibavnic, priboinic, sulcina-de-pus-printre-straie, todoruşa, umbranic.

Ecologie şi răspândire: întâlnită prin păduri, în tufărişuri din regiunea dealurilor şi montana inferioară.

Organul vegetal utilizat: frunzele (Folium Melissae turcicae).

Perioada de recoltare: V-VI.

Boli în care este utilizată. Uz intern: insomnii, anxietate, antiseptic al căilor urinare, în tratarea paraliziei şi parezelor nervilor periferici. Uz extern: flebită, anticoagulant, pareze ale nervilor periferici, combate embolia. "




Pozele îmi aparţin.

Salvia - Salvia officinalis

















În engleză se numeşte Sage, în franceză, sauge sau thé de la Grèce.














Face parte din familia mentei. Înălţimea până la 70 cm. Are gust amărui şi aromatic. Se folosesc frunzele de salvie.

Găsiţi mai multe la adresele următoare:


http://www.condimenteweb.ro/index.php?module=fisaCondiment&cid=77

şi

http://www.formula-as.ro/2005/657/medicina-naturista-25/salvia-planta-care-salveaza-viata-5815

Weigela Florida















Este un arbust înalt de până la 3m. Este foarte decorativă prin florile roz grupate câte 3-4, abundente. Înfloreşte în mai-iunie. Apreciată pentru înflorirea bogată şi eleganţa florilor se plantează izolat sau în grupuri .




Este originară din Coreea şi nordul Chinei.

Se cultivă uşor. E rezistentă la ger. Are nevoie de un teren uşor fertil şi bine drenat.

Se poate obţine din seminţe, toamna, în ghivece, sau din butaşi.
Detaliu:

duminică, 14 iunie 2009

Salcâmul (Robina pseudacacia)

Salcâmul este un arbore, înalt până la 30m, cu lujeri spinoşi, coroana mare, luminoasă, rară. Provine din continentul nord-american. Creşte spontan pe soluri uşoare, pe nisipuri nefixate.






Are frunze compuse şi flori albe, în ciorchine, puternic mirositoare, iar fructele sunt păstăi aplatizate, brun roşcate.















Înfloreşte în lunile mai-iunie. Florile rămîn deschise 8-12 zile, iar secreţia nectarului este apreciabilă din momentul în care temperatura nopţilor depăşeşte 14°C, mai ales în zone apropiate de o sursă de apă, pentru a contribui la ridicarea umidităţii relative a aerului.


Se întâlneşte pe tot cuprinsul ţării.

În scop medicinal se utilizează florile, frunzele (rareori) şi scoarţa. Recoltarea florilor se face în lunile mai sau iunie, scoarţa se recolteaza de pe ramurile tinere din luna martie până în septembrie de pe ramurile tinere.

Face parte din categoria arborilor cu lemn de esenţă tare, deosebit de rezistent la umezeală. Lemnul este utilizat pentru lucrări amplasate în aer liber, stâlpi de gard, construcţii diverse, în industria navală şi pentru fabricarea parchetului.

Am văzut şi flori de salcâm roz.














Dar şi galbene.

Arborele de mătase - Albizzia Julibrissin

Am văzut acest tip de arbore în Oradea.





















Am făcut o poză şi acum, căutând pe internet plante interesante, am dat de
http://www.incdbh-stefanesti.ro/PRODUCT%20LIST.htm

Acolo scrie:

„Albizzia julibrissin este încadrată botanic în familia Fabaceae - Mimosoidae.

Genul Albizzia este o plantă cu creştere rapidă şi cuprinde mai multe varietăţi care au flori de nuanţe roz intens şi roz pal. Este originară din sud estul Asiei şi Australia , dar datorită aspectului sau estetic deosebit a fost cultivată în toate ţările cu climat cald ale lumii devenind astfel o plantă pantropicală.

Albizzia julibrissin, cunoscută ca Mimoza sau Arborele de mătase, poate ajunge la o înălţime de 20-30 m. Frunzişul este uşor, asemănător celui al ferigii şi frunzele se adună noaptea. Cele 3 până la 5 flori grupate în inflorescenţe de tip cime alcătuiesc un mănunchi pufos de flori roze stau înflorite toată vara şi sunt foarte atractive pentru păsări. Varietatea roză a Albizzia julibrissin creşte doar la 15-20m înălţime şi are mănunchiuri de flori roz închis. Este de asemenea puţin mai rezistent la frig.”

Am vazut ca link-ul pe care l-am dat mai sus nu functioneaza. Am altul:


http://www.gradinamea.ro/Mimosa__arbore_de_matase__3209_542_1.html 


Clematide - curpen

Este o tufă căţărătoare, mereu verde căreia îi place solul nisipos şi un loc însorit, cald.
















Înfloreşte la sfârşitul primăverii şi deseori şi toamna, dacă vremea este blândă, până la primul îngheţ. Foliajul este atractiv şi în condiţii bune, va deveni o plantă virguroasă.

Clematis sunt de multe culori şi dimensiuni, dar în general sunt purpurii, albe, magenta şi roz.
Toate se dezvoltă la fel de bine, astfel că nu exista nici un motiv, în afară de cel estetic, pentru a alege o culoare sau alta. Mulţi oameni aleg să planteze în grădină mai mult culori din aceeaşi plantă.

Clematis se dezvoltă bine în zone cu temperaturi mai reci, dar şi însorite, mai ales în locuri în care se poate căţăra.


Când se plantează, rădacinile trebuie aşezate la aproximativ 7,5 cm sub nivelul pământului, pentru a reduce riscul de ofilire. După ce s-a plantat, ramurile se taie la 30 cm înalţime şi se răresc, lăsându-se numai cateva mai viguroase. La început planta trebuie să fie bine legată pentru a se forma cum trebuie.



Toate speciile de clematis pot fi înmulţite cu succes prin seminţe - se seamănă curând după ce au fost recoltate, mai tarziu existând riscul să nu mai germineze.


Un site despre clematide:
http://clematite.e-monsite.com/

sâmbătă, 13 iunie 2009

Cerceluş - Fuchsia





Este o plantă decorativă de interior,cunoscută sub denumirea populară de cerceluş.

Se cultivă în ghivece, pentru decorarea interioarelor tot timpul anului. Sau, în sezonul călduros, pot fi cultivate direct în sol, în gradină.

Florile întotdeauna atârnă, ca nişte cercei, de unde şi denumirea plantei.

Semiumbra îi convine fucsiei, care suportă şi cateva ore de plin soare, dimineaţa sau la sfârşitul după-amiezii.



Nu suporta temperaturi peste 25°C. După ce înflorirea s-a terminat, trebuie scurtate plantele în tufe la trei sferturi din înălţimea lor.















Înmulţirea se face prin butăşirea lăstarilor terminali, de 10 cm lungime, prelevaţi la sfârşitul verii.

duminică, 29 martie 2009

Despre corn (cornus mas)






















Despre corn, Sandu Marin scrie pe

http://www.ziaruldeiasi.ro/naturist/floriile-florilor-medicinale~ni4aeq

„Este un arbore care înfloreşte la începutul lui martie, înaintea tuturor florilor. Fiind un copac longeviv, acesta poate fi găsit în Moldova chiar şi la vârste de 220 de ani. Mai poate fi întâlnit în Europa, Asia Mică şi America. De la corn sunt utilizate frunzele fructele şi scoarţa ramurilor de 1-2 ani.”

Pe wikipedia am găsit:
„Este un arbust mijlociu spre mare, deciduu, sau mai rar un arbore mic, cu înălţimea între 5 şi 12 metri,
scoarţa maro închis şi crenguţe verzui. Frunzele sunt opuse, cu lungimea de 4-10 cm şi cu lăţimea de 2-4 cm, de formă ovoidală. Florile sunt mici (5-10 mm în diametru), cu patru petale galbene, adunate în grupuri de 10-25, şi înfloresc înainte ca frunzele să apară. Fructele (denumite coarne) sunt drupe roşii, alungite, de 2 cm lungime şi 1,5 cm în diametru, conţinând o singură sămânţă.
Fructele sunt comestibile, şi au gust astringent când sunt consumate proaspete. De aceea se folosesc mai ales gătite, având o aromă acidă, descrisă ca un amestec de merişoare şi vişine; sunt folosite mai ales la producerea gemului, la pregătirea sosurilor, similare sosului de merişoare, fiind curăţate de sâmburi şi fierte cu zahăr şi portocale. Pot fi de asemenea consumate uscate. În
Armenia, fructul este folosit la distilarea votcii. În Turcia este consumat cu sare în timpul verii. Unele varietăţi din Ucraina, selectate pentru producere de fructe, au fructe de până la 4 cm lungime. Fructele se coc spre sfârşitul verii şi seamănă cu fructele coapte de cafea. În România, fructele se folosesc la obţinerea de cornată, o băutură alcoolică preparată din coarne fermentate cu zahăr şi alcool.
Specia este cultivată şi ca
plantă ornamentală pentru florile de la sfârşitul iernii, care se deschid mai repede decât cele ale forsiţiei.
Din scoarţa sa se poate produce
vopsea, iar din frunze se obţine tanin.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Corn_(arbust)”

La adresa

„Se utilizează frunzele, scoarţa şi fructele coapte.În tradiţia populară: lemnul este foarte căutat pentru cozi de unelte. Fructele se consumau crude sau se foloseau uscate sau la diferite preparate (marmeladă, sirop, ţuică).Frunzele, florile, fructele şi coaja se foloseau pentru vopsit în galben, roşu, cafeniu şi negru.Aproape peste tot coarnele uscate erau folosite contra diareei şi dizenteriei. La copii contra crampelor se dădeau 9 coarne, pisate în apă dacă erau mai mici şi în rachiu dacă erau mai mari. Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de mălin, iar decoctul se lua contra limbricilor.Compoziţia chimică: fructele conţin zaharuri 9%, acizi organici, substanţe tanoide, substanţe minerale diverse, vitamina C, scoarţa are tanoizi.Proprietăţi: toate părţile plantei au proprietăţi astringente, pentru ca toate conţin tanin. Sunt din aceasta cauza si antidiareice, cicatrizante, dezinfectante. Frunzele se pot folosi cu succes la tratarea ascarizilor.”
Şi se dau câteva reţete în care se utilizează părţi din corn.

Mai puteţi citi despre corn şi în revista Fermierul, la adresa:

marți, 24 martie 2009

Trifoi ornamental - Oxalis

Doamna care are această plantă îi spune trifoiaş, pentru că frunzele ei seamănă cu ale trifoiului.




















Cele mai multe dintre specii nu depăşesc 30 cm de înălţime.

Plantei îi place lumina directă.

Tolerează un pic de umbra, dar abundenţa florilor este data de lumină. Preferă temperaturi medii de 18° C.

Pentru a înflori, planta trebuie să beneficieze de câteva ore de soare pe zi. Florile au 5 petale, se deschid ziua şi se închid seara. Florile sunt grupate în inflorescenţe. În funcţie de specie, florile sunt numeroase şi au diverse culori: roz, violet cu vene bleu, roşu închis cu mijloc galben, roz-lila, albe, roşii, etc. Se recomandă ruperea florilor trecute. Frunzele sunt trifoliate (compuse din 3 foliole, dar există şi specii decorative care au 4 foliole), asemănătoare cu cele de trifoi.

Frunzele au particularitatea de a se muta după lumină şi se pot închide de-a lungul nervurii centrale. Frunzele se fanează toamna şi planta intră în repaus până primăvara.

Fructele sunt capsule care se crapă longitudinal la maturitate.












Planta se dezvoltă într-un sol format dintr-un amestec uşor, compus din turbă, pământ pentru flori de interior şi nisip.

Nu lăsaţi apa în farfuria ghiveciului, deoarece tuberculii pot putrezi.

Plantele tinere se vor transplanta în februarie, imediat după ce au ieşit din hibernare.

Ghivecele pot fi scoase vara pe o terasă sau un balcon.

Vara, planta trebuie udată în aşa fel încât pământul sa fie umed în permanenţă.





















Singurele riscuri care privesc aceasta plantă sunt să o lăsaţi să se usuce vara sau să îi putrezească tuberculii iarna.

Poze cu multe flori la adresa:
http://www.businessvision.ro/produse4.html

Alte adrese:

http://codruta.sunphoto.ro/oxalis
http://www.jardins-interieurs.com/pl-int-d./oxalis.d.html http://www.aujardin.info/plantes/oxalis.php http://jeantosti.com/Fleurs/oxalis.htm

Crenguţă în primăvară


Am pozat aceeaşi crenguţă când a venit toamna. Acum, am pozat-o din nou.

luni, 23 martie 2009

Au înflorit cornii


În urmă cu câteva zile, am citit o poezie care se sfârşea cu versul "au înflorit cornii". Şi mi-am amintit că, în urmă cu doi ani, am văzut corni înfloriţi la Dâncu Mic. Nu i-am putut poza. Dar acum, am reuşit. Ştiu unde să-l pozez şi când va da în pârg.

Muguri de magnolie


Am văzut azi primii muguri şi i-am pozat.

marți, 17 martie 2009

Kerria, o plantă ornamentală

Kerria face parte din familia Rosaceae.

Este un arbust care înfloreşte primăvara. Kerria suportă bine frigul, are frunze ovale, alterne şi uşor dinţate şi flori galbene în formă de cupă.

















Se cultivă uşor. Are nevoie de un teren bine drenat şi penumbră. Suportă temperaturi foarte joase.















Înmulţirea se realizează toamna sau la începutul iernii prin lăstari sau prin divizarea tufelor,iar vara prin butaşi sau marcotaj.

Puteţi citi şi la adresele următoare:

Cyclamen





















Cyclamen este o plantă perenă. Este o tufă cu frunze de culoare verzi-albicioase cu pedunculi de culoare roşu închis pe tuberculul sferic din care cresc. Sunt specii cu flori albe, roşi, violet pe pedunculi florari mai înalţi decât tufa. Florile sunt formate din 5 petale, din care 4 îndoite în sus, iar a cincea petală fiind arcuita pe pedunculul florar respectiv.

Planta preferă încăperi luminoase, cu temperatură moderată. Udarea trebuie să fie moderată. Floarea nu suportă curenţii de aer.

Înfloreşte în perioada septembrie-martie.

După trecerea florilor se reduce treptat udatul pentru că floarea intră în perioada de repaus. În repaus, planta se ţine într-un loc întunecos şi rece sau poate fi scoasă şi păstrată într-un strat de nisip.

Pentru o nouă înflorire, se reia udatul şi se udă mai des când apar frunzele.

Înmulţirea se face prin divizarea tuberculilor sau prin seminţe.

Despre Cyclamen puteţi citi şi la adresele următoare:


http://www.gradina-online.ro/CYCLAMEN_A3634.html

http://www.eva.ro/casa-si-familie/plante/flori-de-cyclamen-pentru-mai-multa-culoare-in-casa-ta-articol-5716.html

vineri, 13 martie 2009

Poze noi cu crăciuniţe

Am făcut poze cu crăciuniţe înflorite.