De aici, citez:
"Păianjenul viespe (lat. Argiope bruennichi) este o specie de
păianjeni ţesători sferici. Este cel mai des întâlnit păianjen din genul
Argiope din Europa, inclusiv România.Corpul acestui păianjen este alungit,
masculul ajung până la 6 mm lungime, iar femela până la 25 mm. Prosoma are
nuanţe argintii – albe. Culoarea opistosomei reprezintă o sucesivitate a
dungilor transversale galbene şi negre. Această pigmentaţie îi oferă un
camuflaj, păsările confundând păianjenul cu o viespe. Unele cercetări au
demostrat că dungile pestriţe au capacitatea de a atrage insectele care nu
recunosc păianjenul din centrul pânzei. Dar cu totul altă coloraţie prezintă
masculul: prosoma şi picioarele sunt brunii, iar opistosoma este maronie cu
dungi longitudinale albe. Picioarele, atât femelei cât şi mascului posedă spini
negri.Împerecherea are loc la sfârşitul luni iulie şi începutul lui
august. Argiope bruennichi se numără printre multele specii de păianjeni
care practică canibalismului sexual cu diferite grade de succes şi poliandrie
(când o femelă se copulează cu mai mulţi masculi). De aceea imediat după
copulare masculul înceracă să fugă. Uneori el aşteaptă lânga pânza femelei ca
ea să năpârlească pentru ultima oară. În acest moment, după năpârlire,
chelicerele femelei sunt moi, incapabile să muşte. S-a observat că 80% din
masculi voluntar îşi dezmembrează organul copulator de al vârful pedipalpului.
Acesta împiedică fertilizarea femelei de către un alt mascul. Se pare că
organele genitale ale masculilor din această specie sunt complexe, în ceea ce
priveşte structura, nu numai pentru transferul spermatozoizilor, dar şi au un
rol important în alegerea partenerei şi se dezmembrează în anumite puncte
prestabilite. După fecundare, femela depune 200-300 ouă într-un cocon de
culoare maro, suspendate în iarba sau deasupra solului. Păianjeni tineri
eclozează şi părăsesc coconul în căutarea hranei.Păianjenul viespe ţese o pânză
sferică, în spirală, în amurg. În medie, păianjenul are nevoie de 40 de minute
pentru a construi plasa. Pânza este fixată printre iarbă la înălţimea de 20-70
cm deasupra solului. Populează zonele cu iarbă înaltă sau marinile pădurilor,
uneori poate fi găsită în localităţi. Pânza este alcătuită din 19 - 41 raze
(media e 30).Din centrul pânzei spre pereferi, păianjenul ţese două benzi
verticale, una în jos, alta în sus. Benzile se numesc stabilimentum şi
reprezintă straturi late de mătase. Rolul lor încă nu este cunoscut, dar se
presupune că ele artag insectele prin reflectarea razelor ultraviolete. O lată
ipoteză explică prezenţa stabilimentum-ului ca mijloc de consolidare şi
stabilizare a pânzei în timpul vibraţiei.Prada prinsă în pânză este imediat
înfăşurată cu mătase. Apoi, păianjenul injectează venin şi enzime digestive
care digeră parţial victima. Prada lichifiată este aspirată cu muşchii ataşaţi
de faringe. Hrana principală a păianjenului viespe consituie diferitre insecte,
ca: lăcuste, muştele şi albinele şi pot consum până la patru insecte pe zi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu