Aici, am găsit:
" Lacrima Maicii Domnului sau floarea de
ceară, este o plantă delicată de culoare alb roziu, care se cultivă în
grădină și încântă privirea tuturor iubitorilor de frumos. Denumirea
vine de la florile acestei plante care dacă sunt atinse elimină picături
de apă asemănătoare cu lacrimile, care au și un gust foarte bun. Este
folosită mai ales pentru confecționarea de metanii pentru călugări și
creștini. Mai mult, planta este “vedetă” la Mănăstirea “Franciscana
Maria Radna”, din judetul Arad, când se sărbătorește Adormirea Maicii
Domnului (15 august n.r.). Atunci oamenii se strâng câtă frunza si
iarba, pentru a cauta “lacrimile Maicii Domnului”. Astfel, după slujba
oficiata in cinci limbi, credinciosii merg in padurea din spatele
manastirii sa caute, la radacinile copacilor, “lacrimile Maicii
Domnului”, plante despre care se spune ca produc în mod natural mir.
Tradiția spune ca aceasta plantă miraculoasă este făcătoare de minuni,
iar cei care o tin acasa si beau apa in care este pastrata se vindeca de
boli. Norocosii care găsesc lacrimile Maicii Domnului păstrează cu
sfintenie tot anul. Planta are și o “soră” care este crescută în
ghiveci.
Aceasta își păstrează bine frunzele și
înflorește abundent pe parcursul verii. Nu este prea exigentă în
privința căldurii și se mulțumește iarna cu 12-13 grade C. Înflorirea
depinde foarte mult de modul cum iernează planta. Condițiile optime
sunt: căldură nu prea multă (maximum 15-18 grade C) și apă puțină. Este
foarte important ca plantei să nu i se schimbe locul prea des. Atenție
deosebită trebuie acordată udării, care se face regulat, evitându-se
excesul de umezeală, pentru că rădăcinile putrezesc, iar frunzele se
vestejesc și se zbârcesc. În asemenea situație, planta trebuie
transplantată imediat într-un pământ proaspăt care să lase apa să se
scurgă repede. Substratul de cultură trebuie bine drenat. El poate fi
alcătuit din pământ de frunze, turbă fibroasă și nisip, în părți egale.
Transplantarea se face primăvara și numai dacă este necesară.
Fertilizarea nu este indispensabilă. Cantitățile de îngrășăminte
folosite trebuie să fie moderate, deoarece altfel întîrzie sau se
compromite înflorirea.
Legendă
Legendă
Când si-a vazut Fiul rastagnit, Maica
Fecioara a varsat lacrimi de durere la picioarele crucii. Mai tarziu,
Sfanta Maica s-a dus in Gradina Ghetsimani, unde se rugase si Iisus.
Acolo a ridicat ruga fierbinte Tatalui Ceresc sa-i ierte pe cei ce L-au
ucis pe Hristos si a cerut un semn sa stie ca i se va implini ruga.
Atunci, Dumnezeu a facut sa rasara mii de flori mici si albe, care s-au
raspandit, asemenea credintei crestine, in toata lumea."
Fotografiile sunt făcute în balconul prietenei mele.
Aici, am găsit:
" Dacă-ţi doreşti o floare care să se adapteze
bine mediului din interiorul casei tale, atunci floarea de ceară este
alegere potrivită.
Floarea de ceară sau Hoya este o plantă agăţătoare cu flori mici, ca de
ceară. Rămâne verde tot timpul anului, iar florile ei au un parfum
puternic. Dacă-i atingi florile, elimină picuri de apă ca nişte lacrimi,
de aceea este numită şi „Lacrimile Maicii Domnului”.Unde o aşezi?
Hoya preferă spaţiile luminoase, dar numai patru ore de soare direct zilnic. Nu e indicat să fie ţinută în bătaia curenţilor de aer. Pe timpul nopţii temperatura camerei în care se află să aibă circa18 grade Celsius, iar ziua puţin peste 21 de grade Celsius. Ai grijă să n-o muţi prea des.
Umiditatea nu-i prieşte
Între două udări, este bine să laşi pământul să se usuce puţin. Dacă are prea multă apă, floarea de ceară îşi îngălbeneşte frunzele. Nu se simte bine în spaţiile cu multă umiditatea. În ceea ce priveşte fertilizarea, îngrăşămintele se folosesc în cantităţi mici, la fiecare două luni, dar numai primăvara şi vara.
Primăvara îi schimbi ghiveciul
Dacă ghiveciul vechi i-a devenit neîncăpător, primăvara e un moment prielnic mutării florii de ceară într-unul mai mare. Pentru asta, ai nevoie de pământ special pentru flori alcătuit din amestec de turbă şi nisip care se drenează bine."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu