Cel mai tânăr membru al familiei noastre

Cel mai tânăr membru al familiei noastre este o pisicuţă de 5-6 săptamâni. Când Kitty, pisica noastră, mânca prepeliţe japoneze, credeam că e grasă. Într-o zi, a dispărut.

A doua zi, de dimineaţă, era suplă. Auzeam gălăgie în podul casei. De câteva zile, pisicuţa ieşea pe acoperiş. Azi, Kitty trecea printre struguri. Nu a mai făcut acest lucru de când era mică şi, mai ales, de când am înlocuit bârnele de lemn ale şpalierului cu ţevi de metal. Astfel, am înţeles că e timpul să luăm puiul din pod.

Am pus mâncare la intrarea în pod. Am urcat pe scară fără să fac gălăgie. Pisicuţa mânca. De data asta, am reuşit să o prind. (Am mai încercat o dată, dar pisicuţa s-a strecurat între două scânduri.)

Am aşezat o cutie lângă peretele casei şi mama cu fiica ei au acceptat-o drept locuinţă. Nu mult timp, pentru că  Miţi, cea mică, s-a ascuns sub nişte araci depozitaţi lângă un perete.

Într-o zi în care a plouat, am dus-o pe Miţi în podul magaziei şi i-am lasat mâncare. Am gasit-o în curte.

Treptat, Miţi şi-a găsit loc de dormit. Şi-a urmat mama, care cunoştea locurile.

Alte fotografii: