Hameiul este o plantă perenă, volubilă, cu tulpina lungă de 3-6 cm, aspră la pipăit din cauza perilor în formă de cârlige. Frunzele sunt opuse, aspre, fiecare fiind formată din 3-5 lobi, dinţaţi pe margini, asemănătoare cu frunzele viţei de vie. Are două feluri de flori: femeieşti şi bărbăteşti, aşezate pe tulpini diferite (plantă dioică). Florile bărbăteşti sunt mici, de culoare galben-verzuie, dispuse în ciorchine. Florile femeieşti sunt formate din numeroase frunzuliţe verzi (bractee), aşezate mai multe la un loc, imbricate, în jurul unui ax central formând un con globulos (strobil). Înfloreşte în lunile iulie-august. Creşte pe lângă garduri, prin lunci, la marginea pădurilor; de asemenea se şi cultivă.
Recoltarea se face la sfârşitul lunii august şi începutul lui septembrie. Se recoltează florile femeieşti.
Întrebuinţări:
Hameiul are proprietăţi calmante asupra nervilor şi măreşte pofta de mâncare. În cantităţi mari, se foloseşte la prepararea berii, carei îi transmite gustul amar-aromat şi ajută la conservarea ei. Intern: sedativ nervos, bacteriostatic, antituberculos. Extern: antiseptic.
Culegătorii de hamei pot căpăta intoxicaţii care se manifestă prin înroşirea ochilor, iritaţii pe mâini şi faţă, vărsături, respiraţie greoaie, iar la femei hemoragii. Este bine ca mâinile să fie înfăşurate în cârpe sau mănuşi, să nu se ducă la faţă sau ochi, iar după terminarea lucrului ele să fie bine spălate cu apă şi săpun.
Aceste date sunt din Grădina mea, link-ul e mai jos. Fotografiile îmi aparţin.
Interesante date sunt şi aici:
sunt mai multe fotografii cu părţi din plantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu