"Mergând către Munţii Şurianu, descopri merişorul care creşte la mare altitudine, pe pajiştile alpine, acolo unde sunt luminişuri bătute de soare şi foarte rar în locuri umbrite. El creşte dincolo de zona unde se găseşte afinul şi nu trebuie confundat cu acesta. Merişorului i se mai spune şi coacăzul de munte. Merişorul mai este răspândit şi în lanţul carpatic din judeţele Sibiu, Hunedoara, Alba, Braşov, Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna, Buzău, Suceava, Neamţ, Prahova şi Argeş. Merişorul este un mic arbust, cu o înălţime de până la 25 cm, cu tulpină cilindrică, ramificată ca o mână cu multe degete, frunzele de formă ovală sunt mici şi lucioase, de culoare verde-închis, cu mici puncte negre pe spate şi tari la pipăit. Merişorul înfloreşte spre sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, atunci când zăpada îl lasă să vadă soarele biruitor, având flori alb-rozalii, sub formă de mici clopoţei, cu miros de vânt, care vor fi fecundate de insectele alpine. Perioada de dezvoltare şi coacere a fructului este foarte mare, adică de 4 luni. Fructul este o bacă mică, cam 4-5 pe fiecare rămurică, de formă perfect sferică, verzuie, care se colorează în roşu-aprins când începe să se coacă. Sunt cărnoase, având multe şi mici seminţe, cam ca la coacăz şi afin, şi au gust dulceag-acrişor - astringent. Când începi să mănânci din ele nu te-ai mai opri, aşa sunt de plăcute la gust şi binefăcătoare. Dacă ai ghinionul să fi trecut ciobanii cu oile pe acolo nu prea le mai găseşti."
Am citat din articolul scris de prof. Ştefan Stăiculescu. Articolul poate fi citit aici:
http://www.gorjeanul.ro/realitatea-gorjeana/merisorul-si-virtutile-sale-terapeutice-vaccinium-vitis-idaea
Am mai găsit informaţii despre merişor şi aici:
Fotografiile de mai jos sunt ale mele.
Ici-colo e şi câte o afină...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu