Salvia

Denumire ştiinţifică: Salvia officinalis

Denumire populară: salvie, jaleş, salcâm boieresc.

Descriere: Subarbust de cultură, bogat ramificat, înalt de 30-80 cm, cu tulpina şi frunzele acoperite dens de peri de culoare cenuşiu-argintie, frunze opuse, ovate, flori albastre-violacee, evident bilabiate, cu 2 stamine ieşite în afară, cu conectiv în forma de pârghie, în inflorescenţe spiciforme.

Habitat: Originară din zona Mediteranei, dar cultivată pretutindeni.

Recoltare: Frunzele se recoltează la scurt timp după sau la începutul înfloririi, în mai sau iunie. Se usucă la umbră, la temperaturi de sub 35°C.

Părţile utilizate: Frunzele.

Acţiune: Carminativ (care favorizează expulzarea gazelor intestinale), antispastic, antimicrobian, astringent, antiinflamator.

Indicaţii terapeutice: Salvia este un remediu clasic pentru inflamaţii ale gurii, gâtului şi amigdalelor, uleiurile sale volatile fiind benefice pentru membranele mucoase. Poate fi utilizată intern sau ca apă de gură pentru gingii inflamate şi sângerânde, limba inflamată sau inflamaţie generalizată a gurii. Este un remediu excelent pentru ulcere aftoase. Ca gargară ajută în tratarea laringitei, faringitei şi amigdalitei. Este un carminativ folosit în constipaţie. Administrat intern reduce transpiraţia şi poate fi utilizat pentru reducerea lactaţiei. Sub formă de compresă ajută la vindecarea rănilor. Indicaţiile specifice includ debilitate gastrică şi flatulenţa, transpirare în timpul nopţii, ulceraţii dureroase în gât.

Combinaţii: Pentru gargară în afecţiunile gâtului se poate combina cu sclipet (Potentilla erecta) şi plop alb.

Contraindicaţii: Evitaţi în timpul sarcinii, din cauza faptului că stimulează muşchii uterului.