Primele consemnări cu privire la creşterea în captivitate a prepeliţelor în Japonia datează din secolul al doisprezecelea unde aceste păsări erau ţinute ca păsări de casă pentru cântecul lor. Se spune ca un împărat japonez s-a vindecat de tuberculoză după ce a consumat carne de prepeliţă ceea ce a condus la creşterea prepeliţelor în Japonia pentru carne şi ouă în a doua parte a secolului al nouăsprezecelea, iar în jurul anului 1910 prepeliţele erau crescute pe scară largă în această ţară. Intre 1910 şi 1941, populaţia de prepeliţe a crescut vertiginos în Japonia, mai ales în zona Tokyo, Mishima, Nagoya, Gifu şi în zona Toyohashi. Aceasta perioadă a însemnat şi expansiunea imperialismului japonez, iar domesticirea prepeliţelor s-a răspândit în China, Korea, Taiwan şi Hong Kong şi, mai târziu, în Asia de Sud.
Subspecia domesticită, Coturnix coturnix japonica, este numită "japoneză", dar este cunoscută şi sub alte nume: prepeliţa comună, prepeliţa-faraon, prepeliţa gri japoneză, prepeliţa migratoare japoneză. Denumirea corectă pentru Coturnix coturnix japonica este "prepeliţa japoneza"
http://www.oua-de-prepelita.ro/articles/Istoria_prepelitei_japoneze
De câţiva ani, creştem prepeliţe japoneze.
Acestea nu clocesc, dar am obţinut pui cu ajutorul unui incubator electric. Cât timp sunt foarte mici, puii sunt ţinuţi sub un bec.
La 6 săptămâni, putem separa femelele de masculi. Proporţia este de un mascul la 3 femele. Masculii care sunt în plus, sunt crescuţi separat. Au o carne foarte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu