Am găsit un articol despre Passiflora. M-a interesat din două motive: am văzut, cu mulţi ani în urmă, o plantă ciudată şi am văzut fructe, pe care nu prea le-am apreciat, în ciuda numelui, fructele pasiunii.În anul trecut, am găsit la un mare magazin, seminte de passiflora. După câteva peripeţii, am obţinut câteva plăntuţe. S-au dezvoltat frumos. Aştept cu nerăbdare să înflorească.
În fotografie sunt două dintre plăntuţe, încadrând o cyclamă. În timpul iernii, le-am ţinut în cameră, la fereastră.
Passiflora – planta ornamentală, comestibilă şi vindecătoare
Cu circa un an în urmă, scriam despre o floare cu o fascinaţie aparte, un fel de metaforă vegetală: Passiflora, numită şi Floarea patimilor (în mod greşit, „Floarea pasiunii”), deoarece aminteşte prin aspect de patimile Mântuitorului. Cititorul nostru Corneliu Baloiu, din Ploieşti, ne-a rugat însă să revenim cu detalii legate de ea, motiv pentru care aducem un plus de informaţii, unele dintre ele insolite.
În timpul iernii, Passiflora îşi pierde frunzele (specia P. incarnata) şi de aceea cunoscătorii preferă pentru interior varietăţile cu frunze persistente, cu precizarea că nici ele nu agreează sezonul rece, specific zonei noastre (să nu uităm că este vorba despre o plantă originară din zonele tropicale ale Americii, Asiei şi Australiei). Dat fiind riscul de a o pierde, nu se recomandă încercarea de obţinere a plantei înainte de sosirea primăverii.
E bine ca seminţele să fie mai întâi ţinute la înmuiat în apă timp de câteva ore, semănate apoi într-un vas şi păstrate astfel în frigider trei luni, perioadă necesară înfrângerii „somnului” hibernal. Este cazul seminţelor cumpărate din comerţ. Dacă se folosesc seminţe recoltate de la altă plantă, chiar de către cultivator, se poate evita etapa amintită, semănându-le în cel mai scurt timp, bine protejate de pulpa fructului. Ca în cazul multor plante, fructul Passiflorei preîntâmpină uscarea seminţelor şi în plus conţine substanţe care, prin fermentaţie, le „trezesc”, indicându-le că a sosit vremea să se pună pe treabă! Dacă la suprafaţa solului se formează puţin mucegai, nu vă impacientaţi: e semn că procesul de germinaţie îşi urmează cursul normal.
Passiflora înfloreşte vara, iar ţinuta cea mai sănătoasă şi mai spectaculoasă a acestei plante agăţătoare o vom obţine prin expunerea la soare sau într-un loc semi-umbrit, în sol cu umiditate medie, bogat în humus şi cu aciditate neutră. Pentru un aspect cat mai agreabil, tijele inestetice pot fi indepărtate. În grădină, Passiflora e bine să fie plasată spre sud, să aibă protecţie împotriva intemperiilor şi să i se asigure elemente de care să se poată agăţa, deoarece poate să se urce şi până la 7-8 metri înălţime.
Pe de altă parte, ea oferă fructe comestibile, folosite mai ales la prepararea unor sucuri din fructe exotice, în amestec, dar are şi virtuţi
terapeutice. De altfel, băştinaşii din zonele tropicale de origine a speciilor spontane de Passiflora o folosesc de mult timp pentru vindecarea unor rani şi echimoze (frunzele, aplicate pe locul afectat, drept cataplasme). De sucul fructelor, amerindienii se servesc la tratarea durerilor oculare, iar frunzele strivite au reputaţia de vindecatoare a hemoroizilor, a arsurilor şi a erupţiilor cutanate.
Absenţa din numeroase tratate medicale tradiţionale, passiflora a ramas destul de puţin cunoscută, în pofida certelor sale calităţi sedative şi calmante, ca şi a adaptabilităţii foarte bune la tratamentele individualizate, pentru majoritatea oamenilor. Din acest punct de vedere, mult mai cunoscute sunt hameiul şi valeriana, pe care totuşi passiflora le însoţeşte în formulele fitoterapeutice ale unor preparate. Utilă împotriva insomniei, a stărilor nervoase (angoase, isterii, palpitaţii) a neurasteniei, a excitaţiei cerebrale (epilepsie), ea serveşte totodată la tratarea tulburărilor de menopauză. Antispasmodică şi lipsită de pericol, passiflora are efect pozitiv în cazul nevralgiilor şi al astmului spasmodic.
Deşi, cum spuneam, cunoscută drept remediu de mult timp, această plantă a făcut obiectul unor studii recente, care confirmă proprietăţile sale anxiolitice. Datorită lor, se remarcă în mod special utilitatea în tratarea anxietăţii extreme cauzate
de sevrajul apărut în urma consumului de cannabis, de opiacee sau de alcool. Se pare, de asemenea, că poate trata azoospermia (absenţa spermatozoizilor şi deci infertilitatea masculină), ca şi scăderea libidoului, de care sufera în mod frecvent marii consumatori de alcool sau de tigări. În fine, passiflora şi-a demonstrat de curând şi proprietăţile antitusive, care confirmă utilizarea sa tradiţională împotriva astmului.
În general, ca remediu, se foloseşte infuzia de frunze – o linguriţă de plantă la cana cu apă fierbinte, preparată în circa zece minute. Se consumă două-trei căni pe zi, între mesele principale, dintre care ultima înainte de culcare. Şi florile sunt la fel de eficace, însa în general se preferă frunzele. Pe de altă parte, nu trebuie
pierdut din vedere faptul că, dacă un cultivator recoltează şi florile, pentru a le folosi drept remediu, atunci el nu va mai obţine fructe, ceea ce înseamnă o pierdere deloc de neglijat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
E bine ca seminţele să fie mai întâi ţinute la înmuiat în apă timp de câteva ore, semănate apoi într-un vas şi păstrate astfel în frigider trei luni, perioadă necesară înfrângerii „somnului” hibernal. Este cazul seminţelor cumpărate din comerţ. Dacă se folosesc seminţe recoltate de la altă plantă, chiar de către cultivator, se poate evita etapa amintită, semănându-le în cel mai scurt timp, bine protejate de pulpa fructului. Ca în cazul multor plante, fructul Passiflorei preîntâmpină uscarea seminţelor şi în plus conţine substanţe care, prin fermentaţie, le „trezesc”, indicându-le că a sosit vremea să se pună pe treabă! Dacă la suprafaţa solului se formează puţin mucegai, nu vă impacientaţi: e semn că procesul de germinaţie îşi urmează cursul normal.
Passiflora înfloreşte vara, iar ţinuta cea mai sănătoasă şi mai spectaculoasă a acestei plante agăţătoare o vom obţine prin expunerea la soare sau într-un loc semi-umbrit, în sol cu umiditate medie, bogat în humus şi cu aciditate neutră. Pentru un aspect cat mai agreabil, tijele inestetice pot fi indepărtate. În grădină, Passiflora e bine să fie plasată spre sud, să aibă protecţie împotriva intemperiilor şi să i se asigure elemente de care să se poată agăţa, deoarece poate să se urce şi până la 7-8 metri înălţime.
Pe de altă parte, ea oferă fructe comestibile, folosite mai ales la prepararea unor sucuri din fructe exotice, în amestec, dar are şi virtuţi
terapeutice. De altfel, băştinaşii din zonele tropicale de origine a speciilor spontane de Passiflora o folosesc de mult timp pentru vindecarea unor rani şi echimoze (frunzele, aplicate pe locul afectat, drept cataplasme). De sucul fructelor, amerindienii se servesc la tratarea durerilor oculare, iar frunzele strivite au reputaţia de vindecatoare a hemoroizilor, a arsurilor şi a erupţiilor cutanate.Absenţa din numeroase tratate medicale tradiţionale, passiflora a ramas destul de puţin cunoscută, în pofida certelor sale calităţi sedative şi calmante, ca şi a adaptabilităţii foarte bune la tratamentele individualizate, pentru majoritatea oamenilor. Din acest punct de vedere, mult mai cunoscute sunt hameiul şi valeriana, pe care totuşi passiflora le însoţeşte în formulele fitoterapeutice ale unor preparate. Utilă împotriva insomniei, a stărilor nervoase (angoase, isterii, palpitaţii) a neurasteniei, a excitaţiei cerebrale (epilepsie), ea serveşte totodată la tratarea tulburărilor de menopauză. Antispasmodică şi lipsită de pericol, passiflora are efect pozitiv în cazul nevralgiilor şi al astmului spasmodic.
Deşi, cum spuneam, cunoscută drept remediu de mult timp, această plantă a făcut obiectul unor studii recente, care confirmă proprietăţile sale anxiolitice. Datorită lor, se remarcă în mod special utilitatea în tratarea anxietăţii extreme cauzate
de sevrajul apărut în urma consumului de cannabis, de opiacee sau de alcool. Se pare, de asemenea, că poate trata azoospermia (absenţa spermatozoizilor şi deci infertilitatea masculină), ca şi scăderea libidoului, de care sufera în mod frecvent marii consumatori de alcool sau de tigări. În fine, passiflora şi-a demonstrat de curând şi proprietăţile antitusive, care confirmă utilizarea sa tradiţională împotriva astmului.În general, ca remediu, se foloseşte infuzia de frunze – o linguriţă de plantă la cana cu apă fierbinte, preparată în circa zece minute. Se consumă două-trei căni pe zi, între mesele principale, dintre care ultima înainte de culcare. Şi florile sunt la fel de eficace, însa în general se preferă frunzele. Pe de altă parte, nu trebuie
pierdut din vedere faptul că, dacă un cultivator recoltează şi florile, pentru a le folosi drept remediu, atunci el nu va mai obţine fructe, ceea ce înseamnă o pierdere deloc de neglijat.ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Un comentariu:
V-am urmat sfatul si, desi sceptica, am tinut semintele 3 luni in frigider. Ieri am avut bucuria sa constat ca au germinat. Imi puteti spune ce ar trebui sa fac in continuare? In Bucuresti este deja foarte cald si-mi este teama ca tinand vasul descoperit sa nu pot mentine umiditatea necesara, tinandu-l acoperit sa nu se creeze efectul de sera cu o temperatura prea ridicata pentru fragedele plantute. Multumesc mult pentru raspuns.
Trimiteți un comentariu