Ghimbirul (Zingiber officinale)

Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, care îşi are obârşia în Asia tropicală. Se întâlneşte în ţinuturile asiatice (China). Este o plantă erbacee aromată, al carei rizom (sau rădăcină) are gust plăcut. De puţin timp (după 1989), este introdusă şi în comerţul nostru.



Planta este folosită în alimentaţie şi terapie; în special iarna, face mâncarea mai uşoară şi mai uşor digerabilă. Dă o aromă plăcută ceaiului, fructelor, mazării, conopidei, guliilor şi boabelor din păstăi. Se foloseşte la pasta de soia, ardei roşii, vinete, broccoli, varza de Bruxelles etc.



















Este revigorant, vasodilatator, are efect de liniştire şi creează echilibrare. În funcţie de cantitatea de ghimbir consumată, poate avea efect constipant sau laxativ. Dacă se mănâncă mai mult de 10 g de ghimbir în timpul mesei, are efect constipant, în timp ce o cantitate mai mică este laxativă. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele, dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, este sudorific, ajută la îngrijirea părului (contra mătreţei). Curăţă intestinul şi elibereaza de secreţii plămânul, ajută în astm. Are calitatea de a feri de răul de mare, ameţeli, vertijuri, greţuri.

Ceaiul de ghimbir este un bun remediu în răceli, fiind calmant ideal în inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi congestii respiratorii. În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de ghimbir şi morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir.


TERAPII COMPLEMENTARE

Studiile realizate în SUA demonstrează că ghimbirul, graţie substanţelor conţinute, are proprietăţi anticanceroase, în special în cazul cancerului digestiv.
Conform unor cercetări efectuate de American Association of Cancer Research (Asociaţia de Cercetare Oncologică din Statele Unite), gingerolul, substanţa care dă gustul iute al ghimbirului, stopează creşterea tumorilor canceroase la soareci. Însă acest condiment este cunoscut în special pentru efectele sale benefice în cazul gastritelor hipoacide, în anorexii şi pentru stimularea apetitului. De asemenea, "prin modul în care acţionează pe tractul gastrointestinal, ghimbirul înlatură senzaţia de greaţă şi vomă", arată dr. Larisa Ionescu-Călineşti, medic specialist medicină internă, cu specializare în api-fitoterapie, de la Centrul Naţional de Acupunctură şi Homeopatie.

Acţiuni terapeutice

Rădăcina de ghimbir are efect expectorant, fiind recomandată în tuse seacă sau bronşite. "Tratamentul cu ghimbir trebuie folosit cu precauţie de pacienţii care suferă de boli inflamatorii ale pielii, care au febră mare sau hemoragii", precizează specialistul. De asemenea, medicul arată că produsele pe baza de ghimbir sunt contraindicate persoanelor cu ulcer sau cu gastrită hiperacidă. "Ghimbirul poate fi utilizat şi extern, sub formă de comprese, în cazul artritei, al durerilor de cap", explică doctorul Ionescu-Călineşti. De la ghimbir se foloseste rizomul decorticat, fie sub formă de pulbere, fie ca suc obţinut în urma stoarcerii rădăcinii. O cură cu ghimbir constă în administrarea unui vârf de cuţit cu pulbere de două-trei ori pe zi. Persoanelor care nu suportă gustul puternic al ghimbirului li se recomandă să introducă praful în apă fierbinte şi să îl lase cinci minute, obţinându-se astfel o infuzie de ghimbir. Un alt mod de a face o cură cu ghimbir este de a bea sucul proaspăt: se taie rădăcina feliuţe şi se pun în storcătorul de fructe.

Precizări

Textele de mai sus sunt luate de pe internet. Nu mai ştiu exact care e sursa, pentru că, la o căutare cu Google, apare la cel puţin 5 adrese şi date diferite.

Fotografiile de aici îmi aparţin. Rizomul de ghimbir e luat din comerţ, iar în pliculeţul fotografiat se găseşte ghimbir bucăţi pudrate nesulfurate, luate tot din comerţ. (Provine din Thailanda. ) Am luat o bucăţică, dar a fost cam mult pentru o primă încercare. A durat foarte mult pană când am reuşit să o termin de mestecat. Poate mă voi obişnui cu gustul. Văd că e foarte bun în multe afecţiuni.