creanga

Pătlăgele

pătlăgele "negre"

 Am găsit un blog cu precizări referitoare a aceste pătlăgele:
http://gradinahobby.blogspot.ro/2013/12/tomate-osu-blue.html

Semne de toamnă

Morcovi şi păstârnac de Vinerea din recolta 2008

Volbura şi cupa-vacii

Volbura sau rochiţa-rândunicii (Convolvulus arvensis)este o plantă perenă, cu tulpina volubilă, întinsă pe pământ sau încolăcită de alte plante. În pământ are o rădăcină lungă şi subţire de culoare albă. Frunzele sunt ovale sau sagitate, aşezate pe un peţiol lung. Florile au forma unei pâlnii, de culoare albă cu dungi roz pe partea exterioară. Ele sunt plăcut mirositoare.

Înfloreşte începând din iunie până în august. Volbura este o plantă comună ce creşte prin terenurile lucrate, grădini şi pe lângă drumuri.

Cupa-vacii (Calystegia sepium) seamănă cu volbura, dar este mai mare, florile sunt mari, albe, lipsite de miros. Creşte pe lângă garduri, de care se agaţă, şi la marginea apelor. Înfloreşte în lunile iulie-septembrie. Are aceleaşi întrebuinţări ca şi volbura. http://www.sanatateata.com/plante/volbura.htm

Afinul - Vaccinium myrtillus

Afinul creşte din Europa până în Asia şi America de Sud.

Este un semiarbust cu înălţimea de până la 60 de cm. Afinul creşte în zonele montane.

Este ramificat, cu tulpini muchiate, subţiri şi verzi, frunze scurt-peţiolate, ovale, mici şi verzi, flori rareori duble, roz, cu petale unite şi fructe de forma unor bobiţe negre-albăstrui, brumate cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, care conţin un suc negru-violaceu. Fructele ajung la maturitate în lunile august-septembrie, având gustul dulce-acrişor.

Afinele sunt cea mai puternică sursă de antioxidanţi din alimentaţie. Antioxidanţii ne ajută în lupta împotriva bolilor canceroase şi a celor de inimă. Total lipsite de colesterol sau grăsime, afinele sunt şi o bogată sursă de vitamine A şi C.

Câteva curiozitaţi despre afine:

- afinele sunt din aceeaşi familie cu azaleele, cameliile şi rododendronii;

- odata culese, ele nu se mai coc;

- în sezonul afinelor, urşii se hranesc exclusiv cu acest fruct şi străbat zilnic 15 kilometri în cautarea lui;

- indienii nativi americani considerau că afinul este un dar al Marelui Spirit, în special datorită formei florii, în stea.

Prune

Castravete

Pătlăgele

Morcovi din recolta anului 2006

Pinguinul

Pinguinul este o pasăre marină, care nu poate zbura.
Pinguinii traiesc numai în emisfera sudică.
Sunt cunoscute 17-20 de rase de pinguini. Ei sunt adaptaţi la viaţa acvatică, putând să rămână în apă 18 minute.
Au două straturi de pene scurte şi îndesate şi stratul de grăsime de sub piele. Chiar dacă nu pot să zboare, pinguinii sunt foarte buni înotători şi scufundători. Îsi folosesc aripile rigide şi înguste ca înotătoare. Vânează peşti, calamari şi krili.


Pinguinii plonjeaza în mare de pe terase sau stânci şi înoată foarte repede sub apă, primzând hrana cu ciocurile. Ies adesea rapid din apa pentru a inspira.
Pinguinii sunt organizaţi în colonii gălăgioase, unde sute de pinguini ţipători se adun în timpul împerecherii. În ciuda aglomerării, fiecare pinguin îşi recunoaste perechea sau puiul, strigându-l şi recunoscându-i strigătul.

Cea mai răspândită rasă este Pinguinul Imperial, exemplarele adulte atingând 1,1 metri şi cântărind 35 de kg. Cea mai mică rasă de pinguini este Micul Pinguin Albastru, care are în jur de 40 cm şi cântăreşte aproximativ 1 kg.

Pinguinul Imperial are pete de culoare galbenă pe fiecare parte a capului . Ochii şi picioarele sunt negre. Spatele este de culoare gri închis. Trăieşte numai Antarctica. Femelele depun ouăle în timpul iernii, apoi masculii au grijă de ele, ferindu-le de frig. Femelele se întorc la mare pentru a se hrăni, iar cand se întorc, masculii sunt cei care urmează să se ducă la ţărm.

Pinguinul Regal este cea mai colorată rasă de pinguini. Are gulerul portocaliu şi pete de culoare galbenă. Pinguinul Regal este aproape la fel de mare ca Pinguinul Imperial. Picioarele sunt negre, la fel ca ochii. Se întâlnesc în insulele nordice din Antarctica. Femelele din această rasă depun un singur ou. La fel ca la Pinguinii Imperiali, femelele, după ce depun oul, se duc la ocean să se hranească, masculii având grijă în timpul acesta de ou.

Pinguinul Rockhopper sunt pinguini cu creastă. Ei se mişcă prin sărituri, spre deosebire de alte rase de pinguini. Sunt o rasă agresivă, atacând chiar alţi pinguini dacă simt vreun pericol. Pinguinul Rockhopper atinge aproape jumatate de metru înălţime şi cântăreşte de la 5 la 10 kg. Spatele şi picioarele sunt portocalii, iar ochii sunt de culoare roşie. Se întâlnesc în Antarctica. Femela depune două ouă, al doilea fiind mai mare şi totodată cel de care părinţii vor avea grijă. Pinguinii Rockhopper traiesc în colonii uriaşe.

Pinguinul Gentoo aceşti pinguini au o pată albă pe cap, măsoară aproximativ 71 cm şi cântăresc de la 5 la 9 kg. Pinguinii Gentoo sunt înotători rapizi. Ei se hranesc cu krili sau cu pesti mici. Traiesc în insulele nordice din Antarctica, în colonii foarte mari.
Femela depune doua oua şi uneori amândouă sunt crescute de părinţi.

Pinguinul Chinstrap aceşti pinguini se pot distinge prin dunga neagră de pe faşă, părând că poartă o caschetă prinsa sub bărbie. Picioarele sunt portocalii şi spatele
este negru, la fel ca ochii. Masoara 68 cm şi cântăresc de la 4 la 6 kg. Vânează krili şi peşti mici. Îşi fac cuiburile din pietre, femela depunând două ouă. De obicei Pinguinii Chinstrap cresc doi pui, dar în unele cazuri pot creşte doar unul. Când puiul împlineşte o lună, părinţii îl lasă şi se duc în colonie pentru a vâna, iar apoi se întorc la timp pentru a-l hrăni.





Pinguinul Adelie aceşti pinguini au câte un inel de culoare albă în jurul ochilor. Măsoară 71 de cm şi cântăresc de la 4 la 6 kg. Au picioarele portocalii şi o pată portocalie scurtă pe spate, în rest, spatele fiind de culoare neagră. Sunt înotatori puternici şi pot sări în înălţime din apă. Trăiesc în colonii întinse. Cuiburile Pinguinilor Adelie se întâlnesc în zonele pietroase din Antarctica. Femela depune două ouă, părinţii crescându-le pe amândouă, dar după ce puii ies din ou, numai unul supravieţuieşte.

Micul Pinguin Albastru este cel mai mic pinguin. Măsoară numai 36 cm şi cântăresc 1-3 kg. Dunga de pe spate este gri-albastră, iar picioarele sunt rozalii. Pinguinii Pitici Albaştri trăiesc în Noua Zeelanda şi Australia, în zonele de sud. Vânează peşti mici. Deoarece traiesc în zonele din apropierea civilizaţiei, câinii, ratonii şi vulpile sunt potenţiali prădători. Deoarece înoată în zonele mai puţin adânci, leoparzii de mare nu reprezintă o problema majoră a Micului Pinguin Albastru.

http://www.zooland.ro/

Hârciogul, marmota şi popândăul

Atât hârciogul, cât şi marmota şi popândăul sunt specii de rozătoare ameninţate cu dispariţia, ca urmare a exterminării unui mare număr de exemplare în deceniile trecute. Ca atare, începând cu anul 1996, cele trei specii de animale sunt protejate prin lege. Capturarea sau uciderea lor este interzisă.

Hârciogul (sau hamsterul sălbatic, cum mai este numit), popândăul şi marmota au o blana care, pe pieţele specializate, este apreciată ca fiind extrem de valoroasă.

Pompei Muica, şeful Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Mureş a afirmat că: "Blana acestor animale e foarte valoroasă. Spre exemplu, din blănuri de hârciog se confecţionează căptuşeli pentru hainele aviatorilor".

În România nu există nici o unitate care să prelucreze industrial astfel de blănuri, tocmai din cauza faptului că sunt foarte rare. În ţările Europei Occidentale însă mantourile şi gulerele din blană de marmotă, de exemplu, costă de la câteva mii la câteva zecii de mii de euro. O haină din blană de marmotă costă, în reţeaua de magazine "Ahlens", din Suedia, aproximativ 25.000 de euro.

Marmota

Popândăul

Cocoşul de munte (Tetrao urogallus L)

Este o pasăre rară, care trăieşte în Parcul Naţional Piatra Craiului.

Are culoare închisă şi pare negru, privit de la distanţă . De jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roşu aprins . Ciocul, care devine din ce în ce mai puternic odată cu vârsta, este asemănător cu al păsărilor de pradă . Coada desfăcută are formă de evantai şi este compusă din 16-18 pene mari, dublate pe dedesubt.

Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Faţă de cocoş, care are în jur de 3,5 - 5 kg, aceasta are dimensiuni mai mici, cântărind în jur de 1,8-2,5 kg .

Sunetele emise de cocoşul de munte pot fi auzite în perioada împerecherii. Cântecul este structurat pe 3 "strofe": tocat, tocilat şi ciripit. Simţurile cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul.

Cocosul de munte preferă pădurile de răşinoase pure şi limita de jos a golului alpin, dar este întâlnit şi la limita superioară a pădurilor de amestec din tot lanţul muntos. Fauna nevertebrată din aceste păduri, completează hrana vegetală a cocoşului de munte, oferind, în zonele neumblate de om, toate condiţiile de existenţă necesare speciei.

Are numeroşi duşmani naturali, din rândul mamiferelor şi al păsărilor răpitoare, de la jder până la râs şi lup, iar de la acvilele mici până la cele de stâncă. Nici buha nu este inofensivă pentru pui. Cel mai mult este afectat de prezenţa omului.

Este una dintre cele mai precaute păsări şi din aceasta cauză este greu de văzut. Singura perioada când poţi să te apropii de el este în timpul rotitului (aprilie-mai). În această perioadă, el îşi aranjează „scena”: pe o ramură de brad el curăţă toate crenguţele mai mici, se înfoiază în pene şi începe să „rotească”. Acesta este singurul moment când, fiind foarte concentrat în a atrage femela, putem să ne apropiem de el şi să-l observăm în linişte.

Se pot găsi şi alte informaţii pe:
http://www.professionalteam.ro/

Ocelotul sau jaguarul

Ocelotul este mamifer. În lume sunt 8 subspecii diferite. Are lungimea de 1 metru, lăţimea de 40 cm, înălţimea de 50 cm şi 11,5 kg . Femela naşte până la 3 pui după o perioada de gestaţie de 86 de zile. Ocelotul este un animal solitar, deşi femelele adesea au teritorii comune cu masculii.

Oceloţii sunt animale carnivore care se hrănesc cu mici căprioare, rozătoare, păsări reptile sau peşti.
Se caţără cu uşurinţă în copaci, de unde vânează maimuţe şi păsări.

Ocelotul nu se află pe lista animalelor ocrotite sau pe cale de dispariţie, dar numărul lor a scăzut considerabil din cauza blănii lor valoroase.

Trăiesc în junglele tropicale dese din America Centrală şi de Sud, în zona ecuatorială. Se întâlnesc din Texas şi Mexic până în sudul Braziliei şi Nordul Argentinei.

Ocelotul este de două ori mai mare decât o pisica domestică şi este strâns înrudit cu leopardul. Este preţuit pentru blana sa spectaculoasă. Frumuseţea sa l-a făcut să fie vânat până la dispariţie în America de Nord şi de Sud. O populaţie izolată, de până la 120 oceloţi, încă trăieşte în Texas.

Litchi

Litchi este cultivat în China, dar şi în nordul Thailandei, Laos, Cambodgia, Vietnam, Bangladesh, Pakistan, India, în sudul Japoniei.

Fructele se vând proaspete sau uscate. Se folosesc în salate de fructe, îngheţate, dar şi în salate cu brânză şi maioneză, garnituri pentru fripturi. India şi China exporta compoturi din aceste fructe. Uscate, seamănă la gust cu stafidele.

Litchi conţin, la 100 g, fruct aproximativ 66 calorii, 1,3g fibre, 44g lipide, 15,23g zahar, 16,53g carbohidraţi. Fructul mai conţine vitamina C, fosfor, potasiu, magneziu şi calciu. Conţine la fel de multă vitamină C ca şi portocalele. Litchi conţine si riboflavina (vitamina B2) foarte importantă pentru formarea globulelor roşii.

Are efecte pozitive asupra glandelor, tumorilor, problemelor stomacale. Consumul excesiv poate duce la febră şi sângerări nazale.

Sursă: http://www.gradinamea.ro/

Cătina

Cătina este o resursa naturală a regiunilor muntoase. Este un arbust întâlnit adesea în ţara noastră.

Arbust spinos, cu fructe de la galben la roşu, creste pe sol nisipos si la altitudini ce pot atinge 4500-5000 m. Poate fi aclimatizata si in zone mai puţin înalte.

La 100 g de fructe proaspete, conţine:

- 400-1500 mg de vitamina C, conţinut superior celui din căpşuni, kiwi, portocale;

- până la 180 mg vitamină E;

- aproximativ 30-40 g de caroteinoizi, inclusiv beta caroten, licopen care dau fructelor culoarea galben-roşcat.


Bogată şi în acizi graşi nesaturaţi (linoleic si linolenic) cu rol trofic. Vitaminele B 1, B 2, PP, F, provitamina D se regăsesc în compoziţia fructelor de cătină. La fel si mineralele calciu fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, fier.

Fructele se pot recolta din august până la primul îngheţ şi se folosesc pentru prepararea ceaiurilor, siropurilor, marmeladelor, gemurilor, dulceţurilor.

Cătina aduce un aport important de vitamine, antiinflamator gastric, antiinflamator pulmonar eficient. Are efecte antioxidante şi antitumorale.

Poate fi administrată inclusiv copiilor cu apetit scăzut. Eficientă în astenie fizica şi psihică. Datorită efectului anticoagulant şi antiaterosclerotic este indicată în afecţiuni cardiovasculare, hipertensiune arterială, ateroscleroză, sindrom Raynaud, arteriopatie obliterantă.

Folosit extern uleiul de cătina are efect de regenerare a ţesuturilor datorită vitaminelor A şi E. Eficient în cazul arsurilor, dermatozelor, degerăturilor. Extractele de cătină sunt adesea folosite în industria cosmetică.

Şi afecţiunile oculare pot fi tratate cu preparate farmaceutice pe baza de extract de cătină.

Mai multe, la:
http://www.gradinamea.ro/

Pomelo

Cine vrea să crească în casă un pomelo, trebuie să ştie că:

Planta este un mic copăcel, cu frunze lucioase, ca un lămâi. El poate atinge înălţimea de 7 metri Frunzele sunt verde închis cu un puf scurt pe ele. Florile sunt albe, puternic parfumate având diametrul de 2,5 cm. Fructul arată ca un grapefruit de culoare verde gălbui, are un diametru cuprins între 12 şi 27 de centimetri şi o coaja de 0,5 - 2,5 cm. Planta începe să producă fructe cam la 4 ani de la plantare.

În ghiveci se pot creşte pomelo. Seminţele pot încolţi în vată umedă. Creste în aproape orice mediu. Nu are nevoie de condiţii speciale de umiditate sau lumină. Prefera solul bogat în materii organice şi puţin acid. Trebuie udat ca orice altă plantă.


Fructul conţine proteine, carbohidraţi, calciu, fier, betacaroten, vitaminele B1, B2, şi vitamina C.
Pulpa fructului este galbenă cu variaţii de roz şi roşu, are gustul ca un grapefruit dulce. Este cel mai mare fruct dintre citrice, ajungând uneori până la dimensiunile unui pepene uriaş.

Mai multe, pe site-ul
http://www.grădinamea.ro/