Aronia

Căutând informaţii despre merişor, am găsit acest articol. Mi s-a părut interesant.

"Irina Dăescu de la Ecoera Plan afirmă că “ar fi ideal să plantăm pentru noi, dacă avem grădină, mai ales că preţul fructelor uscate sau al sucului este ridicat.”

Ce face Aronia atat de deosebită? Arbustul acesta produce fructe ce conţin de 15 ori mai mulţi antioxidanţi decât afinele sau rodiile şi sunt folosite pentru tratarea mai multor boli. Aronia este un remediu natural pentru pierderea memoriei, sindrom metabolic, diabet şi cancer. De asemenea,  poţi consuma aronia pentru sănătatea creierului. Aronia ajuta la scăderea glucozei şi este benefică în caz de diabet.

Diverse soiuri de Aronia pot creşte şi în România ca o cultură de fructe pentru consum propriu, în scopuri comerciale sau pur şi simplu ca peisaj ornamental. Practic, având în vedere beneficiile pentru sănătate şi faptul că este uşor de întreţinut, este recomandat ca oricine are un petic de pământ să planteze cel puţin câţiva arbuşti pentru consum propriu sau mai mulţi dacă se gândeşte să valorifice fructele de Aronia."

Articolul e preluat de aici:

http://goji-merisoare-aronia.rs.ro/

Merişorul (Vaccinium vitis idaea)

"Mergând către Munţii Şurianu, descopri merişorul care creşte la mare altitudine, pe pajiştile alpine, acolo unde sunt luminişuri bătute de soare şi foarte rar în locuri umbrite. El creşte dincolo de zona unde se găseşte afinul şi nu trebuie confundat cu acesta. Merişorului i se mai spune şi coacăzul de munte. Merişorul mai este răspândit şi în lanţul carpatic din judeţele Sibiu, Hunedoara, Alba, Braşov, Bistriţa-Năsăud, Harghita, Covasna, Buzău, Suceava, Neamţ, Prahova şi Argeş. Merişorul este un mic arbust, cu o înălţime de până la 25 cm, cu tulpină cilindrică, ramificată ca o mână cu multe degete, frunzele de formă ovală sunt mici şi lucioase, de culoare verde-închis, cu mici puncte negre pe spate şi tari la pipăit. Merişorul înfloreşte spre sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie, atunci când zăpada îl lasă să vadă soarele biruitor, având flori alb-rozalii, sub formă de mici clopoţei, cu miros de vânt, care vor fi fecundate de insectele alpine. Perioada de dezvoltare şi coacere a fructului este foarte mare, adică de 4 luni. Fructul este o bacă mică, cam 4-5 pe fiecare rămurică, de formă perfect sferică, verzuie, care se colorează în roşu-aprins când începe să se coacă. Sunt cărnoase, având multe şi mici seminţe, cam ca la coacăz şi afin, şi au gust dulceag-acrişor - astringent. Când începi să mănânci din ele nu te-ai mai opri, aşa sunt de plăcute la gust şi binefăcătoare. Dacă ai ghinionul să fi trecut ciobanii cu oile pe acolo nu prea le mai găseşti."
Am citat din articolul scris de prof. Ştefan Stăiculescu. Articolul poate fi citit aici:


http://www.gorjeanul.ro/realitatea-gorjeana/merisorul-si-virtutile-sale-terapeutice-vaccinium-vitis-idaea

Am mai găsit informaţii despre merişor şi aici:

http://www.csid.ro/health/sanatate-curata-cu-fructele-de-merisor-9141485/

http://goji-merisoare-aronia.rs.ro/

 

http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/merisorul-152270.html

Fotografiile de mai jos sunt ale mele.

 

Ici-colo e şi câte o afină...

Brumărele ( Phlox Paniculata )

Una dintre florile pe care bunica mea din Săcel o avea în grădină mi-a atras atenţia prin mirosul florilor ei, dar mai ales prin modul în care era aranjată inflorescenţa. Îmi amintesc că avea flori albe şi roz, dar parcă şi o nuanţă de mov. Am căutat pe Google şi am aflat că planta se numeşte Phlox, iar azi, din întâmplare, am văzut o scenă dintr-un film difuzat de TVR2. Acolo am văzut brumărele. Am alergat la calculator şi am găsit! Chiar brumărele avea bunica. În ultima vreme, am vazut că şi la Cugir sunt astfel de flori, chiar pe străzi, dar şi în grădina noastră. Le-am fotografiat şi le voi posta aici, chiar dacă textul este preluat, în parte, de pe internet. 

Şi tot ca o amintire este şi aceea că, în timp ce eram în liceu, am învăţat un cântec, o prelucrare a unui cântec popular. Mai ştiu doar "Scânteuţă din pălant,/N-ai văzut pe mândru-n sat?". Acum ştiu cum arată scânteuţa.

"Originară din America de Nord, Phlox Paniculata (Summer Phlox) este o plantă perenă, creşte până la 1m înălţime şi înfloreşte toată vara.

Florile mici şi uşor parfumate, formează un mănunchi de formă rotundă sau ciorchine şi pot fi de culoare albă, roz, roşu, lavanda, mov. Unele soiuri au petalele mai deschise la culoare intr-un contrast interesant cu centrul florii de culoare mai închisă. Formează o tufă compactă, cu tulpinile înalte şi frunze ovale, uşor lanceolate.

 Planta se divide cam la 2-3 ani, trebuie rărită pentru a favoriza circulaţia aerului şi a evita îmbolnăvirea. Se înmulţeşte prin lăstari, care se pot pune direct în pământ, sau prin seminţe. Se plantează în soare sau parţial-umbră, şi va înflori toată vara. Planta este sensibilă la făinare, de aceea e de preferat soarele de dimineaţă, care va usca mai rapid roua, protejand astfel planta împotriva umidităţii ce favorizează făinarea. Dacă solul este nisipos, trebuie udată mai mult, pentru a încuraja înflorirea şi menţinerea îndelungată a florilor. Uşor de crescut şi întreţinut, culorile şi forma frumoasă a florilor, înflorire îndelungată... phlox, o bogaţie în orice grădină."

http://dordevara.blogspot.ro/2010/12/phlox-paniculata-brumarele.html

"Genul Phlox reuneşte circa 60 specii anuale sau perene, erbacee sau suffrutescente, originare din America de Nord şi Asia. Dintre speciile anuale, cea mai cunoscută este Phlox drumondii Hook – brumărele, scânteiuţe, flox."

 http://www.flori-cultura.ro/phlox-brumarele-sau-scanteiute/

Câteva flori...

Urmăresc zilnic Passiflora. A doua serie de flori din această vară a cuprins două ramuri. De aceea, am avut şi câte două flori în acelaşi timp. Ba chiar trei, pentru că cele două flori de ieri nu s-au închis şi se deschisese alta. Din câte îmi dau eu seama, o floare ţine aproximativ 24 de ore.

Alte fotografii cu crapi Koi

Am fost în 13 august la Alba Iulia. Am trecut şi pe la Alba Mall şi am făcut câteva fotografii. Un alt grupaj de fotografii făcute anterior pot fi văzute la aceeaşi etichetă.

Flori de Kalanchoe

Am scris recent despre Kalanchoe. Planta mea a avut flori multă vreme. E cazul să se odihnească. I-am tăiat florile, dar erau prea frumoase şi am pus două firicele într-un ghiveci să stea în pământ umed. Sunt curioasă dacă pot obţine altă plantă. Oricum, florile sunt încă frumoase. De aceea, le-am fotografiat. E într-un fel, o completare la articolul despre plantă. Acolo nu am avut fotografie de detaliu.

Încă o serie de flori

Passiflora mea are o nouă serie de flori.

Crinul de toamnă

Chiar dacă crinul de toamnă este originar din China, cele mai multe specii care se găsesc în grădinile oamenilor au fost aduse în Europa din Japonia de catre Philipp Franz von Siebold în secolul al XIX-lea. Cele mai noi specii au fost descoperite în Coreea.

Crinii de toamnă sunt plante care se cultivă relativ uşor şi nu au foarte multe boli, în plus nu cer prea multă atenţie în afară de apă şi uneori îngraşământ special de plante. Crinul de toamnă are peste 5.000 de varietăţi.


Denumirea ştiinţifică este Hosta şi face parte din Familia Liliaceae.


Hosta coerulea Trott. Originară din Japonia, este o plantă de 30-50 cm înălţime, tulpina foarte scurtă, frunze mari, ovale, cordate la bază şi acuminate la vârf, cu nervuri proeminente. Florile, dispuse rar pe tije, simple, sunt de culoare albastru deschis sau violet.Înfloresc în mai –iunie.

Hosta plantaginea Aschers. Înfloreşte în iulie –august.Se caracterizează prin tufe mai scurte şi frunze oval-cordate, acuminate, de un verde deschis, lucios. Florile, grupate câte 9-15 pe o tijă lungă, sunt albe şi foarte mirositoare.

Hosta sieboldiana Engl. Este originară tot din Japonia.Ea se caracterizează prin frunze mari, lung-pedunculate, groase, de un verde albăstrui. Florile dispuse câte 10-15 într-un ciorchine terminal, sunt de culoare violet deschis. Ele se deschid în iunie-august.

Hosta japonica Aschers. Creşte de numai 15-30 cm înălţime şi are frunze subţiri , lanceolate, ondulate pe margini. Limbul lor se îngustează treptat spre peţiol. Florile pot fi albe, albastru deschis sau violete, tinzând spre roşu. Înfloresc în iulie-august.

Cultura. Crinul de toamnă preferă solurile argilo-nisipoase, adânci şi expuse la soare.Creşte destul de bine în toate terenurile la semiumbră sau chiar la umbră. Se înmulţeşte prin despărţirea tufelor, lucrare ce se face o dată la 3-4 ani, de preferinţă toamna.

Înmulţirea prin seminţe este puţin folosită. Semănatul se face chiar după maturarea seminţelor. Ţinute până în primăvară, răsar numai după un an.

Plantele pot fi cultivate şi în ghivece. În acest caz, ele se plantează într-un amestec format din turbă, mraniţă şi nisip.

Întrebuinţări. Crinul de toamnă se plantează în grupuri, în parcuri şi grădini.Unele soiuri, cu frunze pestriţe, foarte ornamentale, pot fi întrebuinţate ca plante de ghiveci sau în borduri.



(Autor biolog Cătălina I.

http://www.flori-cultura.ro/crinul-o-alegere-buna-pentru-gradina-o-planta-usor-de-intretinut-hosta-tratt-crin-de-toamna/)

 
Am văzut într-un serial coreean această plantă pe care am găsit-o în grădină. Am căutat mai multe informaţii pe internet. Am găsit şi denumirea de crin de august.

( Singurul soi de crin de toamna cu parfum este Plantaginea, a carui flori se deschid noaptea si se inchid dimineata. Aceasta specie infloreste la sfarstiul verii si mai este cunoscuta si sub numele de "Crinul de august".

http://gradina.acasa.ro/plante-de-gradina-113/crinul-de-toamna-13427.html#ixzz2bwSa7Si1 )

În concluzie, am  Plantagineea. Am fotografiat seara, când mirosul florilor este foarte puternic, molia sfinx, care o vizitează.

Pisica aşteaptă să prindă fluturele. Am găsit fluturi în culcuşul ei, când avea câteva luni. I le aducea mama ei. Şi le-am văzut mai târziu, aşteptând răbdătoare, lângă regina nopţii, să prindă fluturi.

Kalanchoe blossfeldiana

Kalanchoe este o plantă de  interior (se pronunţă Calansoe), originară din Madagascar. Are frunzele cărnoase şi lucioase, iar florile înfloresc în mănunchiuri mari. Florile pot avea culoarea roşie, galbenă, portocalie, roz. (A mea e galbenă.) Preferă lumina puternică, dar indirectă şi temperaturi de 20°-22°C, cu excepţia perioadei când se formează bobocii, toamna când sunt de preferat temperaturi mai scăzute cu 4°-5°C decât cele normale. Trebuie udată numai atunci când solul este uscat.

Din

Plante de apartament

Sfaturi practice pentru îngrijirea plantelor de apartament

Editura Aquila ’93

Kalanchoe este o specie de zi scurtă, care trebuie să stea mai mult de 12 ore neîntrerupt in întuneric, pentru a începe să înflorească. Prin mărirea duratei zilei, lumina artificială o poate împiedica să înflorească din nou